De ce cred că Huidu nu-și merită soarta

Oricine altcineva ar fi fost în locul lui Huidu, era demult catalogat drept “șmecher de asfalt”, “criminal al șoselelor” și alte epitete specifice. Oricine altcineva ar fi avut un proces de masă rapid și definitiv, fără prezumție de nevinovăție. Rețineți acest “oricine altcineva”.

Șerban Huidu a gândit prost sau n-a gândit deloc. Sunt argumente în sprijinul ambelor variante.

1. Șerban Huidu șmecherul. Huidu este acel tip de șmecheraș cu bani care conduce un super-bolid, conștient de puterea și siguranța mașinii sale, fără să-i pese prea mult de semenii săi angajați în trafic. Huidu figurează în documentele Poliției ca purtător al mai multor amenzi, puncte confiscate și carnet suspendat. Are la activ tamponări ușoare, treceri pe culoarea roșu a semaforului, depășiri pe linie continuă, amenzi de viteză. Este ironic, arogant și are bani de schi în Austria.
2. Șerban Huidu dementul. În sensul medical al cuvântului. Huidu a suferit un accident grav, cu lovituri deosebit de severe la cap. A stat mai multe zile în comă. Activitatea cerebrală este puternic afectată de stările de inactivitate, cum este coma și orice copil care a făcut o oră de biologie poate spune că neuronii nu sunt regenarabili. Că Huidu s-a recuperat în doar nouă luni este fie un miracol, fie o iluzie. În plus, Huidu a fost sancționat pe exact aceeași rută, în urmă cu doar doi ani, la distanță de abia un kilometru de locul accidentului recent. Orice șofer care știe că pe ruta X “se stă la pândă”, reduce viteza și își ascute simțurile. Se poate ca Huidu să fi fost într-atât de arogant încât să nu-i pese? Sau, pur și simplu, a uitat? Mintea sa nu a mai procesat informația.

Nu cred că în locul lui Șerban Huidu ar fi putut fi oricine altcineva. Pentru că sunt mulți, foarte mulți de oricine alticineva care nu depășesc niciodată, dar niciodată, în curbă pe linie continuă. Dar soarta te poartă uneori către destinații pe care nu le-ai visat. Un derapaj, o eroare la ABS, un copil pe marginea drumului…

Și totuși, oricine altcineva ar fi fost în locul lui Șerban Huidu, ar fi fost subiect de știri o zi. Poate două. Nu ar fi fost arătat cu degetul pe stradă, pentru că mulți l-ar fi uitat imediat. Ar fi trăit cu drama sa, cu coșmarul morților săi și cu familia și prietenii care, oricât de alături i-ar fi fost, tot i-ar fi zis de câteva ori: “ți-am zis să mergi mai încet!”. Și atât. Un medic, un avocat, un profesor, un hair-stylist, un cofetar, un contabil, absolut oricine altcineva s-ar fi întors la locul de muncă, cu umerii plecați, dar și-ar fi dus viața mai departe. Huidu nu va mai putea face asta niciodată. Nu va mai putea ironiza niciodată o Zăvorancă, un Boc sau un Prigoană. Va fi întotdeauna, în conștiința tuturor, un criminal.

Într-o țară în care frustrarea de clasă este la rang atât de înalt, încât dă și președintele, Huidu, băiatul bogat și răsfățat care a omorât trei oameni, nu va beneficia de egalitate de șanse.