Discursul liderului PSD Sibiu, dl Ioan Cindrea, la „congresul” judeţean de săptămâna trecută, atât cât a apărut în presa locală, mi se pare demagogic. Şi n-o spun pentru că ar fi un caz singular. La stânga și la dreapta politicii românești. Ci pentru că acest discurs m-a convins că PSD se îndreaptă spre un soi de absolutism partinic de tip euro-asiatic, nicidecum spre consolidarea democraţiei de tip euro-atlantic. După 25 de ani se vede cât de grea este despărţirea de comunism a foștilor feseniști din grupul Iliescu! Dacă în 1990, se vorbea de vechiul regim care a întinat valorile socialismului, în ultimii trei ani, PSD a creat cu sprijinul antenelor sale din mass-media, o psihoză socială, pe seama noului vinovat de dezastrul național, regimul Băsescu-PDL. Un regim dezastruos, pentru România, la fel ca și ceaușismul. În viziunea PSD nici criză financiar – economică, în 2010-2011, n-a fost, nici lovitura USL contra statului de drept, în 2012, n-a existat.
În aceste condiții, nu e de mirare că, la nivelul Sibiului, d-l Cindrea, își dorește la fel ca partidul său, în România, puterea asupra tot ce mişcă-n județ. Domnia sa a lansat chemări către membrii și susținătorii PSD, pentru apropiata campanie electorală, de parcă s-ar pregăti pentru un război civil: „Trebuie să fim disciplinaţi şi conştienţi că această bătălie este vitală pentru viitorul nostru şi al organizaţiei noastre”. Aşadar, mobilizare totală pentru că în joc este viitorul organizaţiei, nu neapărat al societății noastre. „Bătălia de la locale este câştigată, am câştigat şi Consiliul Judeţean, avem majoritatea primarilor”, le-a reamintit pesediștilor sibieni liderul lor. Iar pentru viitor, ținta este câștigarea tuturor posturilor de parlamentari ce revin Sibiului.
Merită să ne întrebăm dacă PSD vrea democraţie socialistă în România? După cum se comportă, cel puțin din 2012 până în prezent, cred că merită. Să ne reamintim că înainte de 1990, partidu’ era-n toate. Şi nimeni nu îndrăznea să-l contrazică. În prezent, strategia PSD pentru „bătălia” prezidențialelor vădește, pe termen lung, victorii pe linie și la toate nivelurile. Și de ce n-ar fi acesta visul de aur al PSD, dacă modelul socialismului victorios, din China, este admirat de însuși președintele său?
Să nu uităm că la începutul anilor 90, Ion Iliescu ne promitea o „perestroikă temperată”. Adică reformă și nu prea. Așa credea fondatorul PSD că-i va apăra pe români de revenirea capitalismului. Şi, evident, de renaşterea burgheziei şi moşierilor. În câțiva ani promisiunile s-au dovedit doar vorbe amăgitoare şi stimulatoare de voturi. Cu Iliescu președinte, am pierdut timpul reformelor primare, odată cu speranțele și entuziasmul provocate de căderea lui Ceaușescu. Ce trebuia să se întâmple s-a întâmplat, iar poporul român s-a pomenit cu capitalismul peste el. Din păcate, nepregătit, pentru că a crezut în promisiunile feseniste. Un fost coleg de-al d-lui Cindrea, regretatul deputat Ovidiu Şincai, îmi spunea că Iliescu era bun pentru partid că aducea voturi, în schimb discursul lui trebuia schimbat. Din păcate, n-a apucat să-şi vadă visul realizat. Și, până la urmă, alţi grei ai PSD au preluat cu entuziasm demagogia liderului fondator.
