SIBIUL NU E DOAR CENTRUL ISTORIC: Secvențe din celălalt Sibiu

Ne-am obișnuit să vedem doar locurile frumoase ale Sibiului, evenimentele pline de culoare din oraș, dar există și o altă perspectivă și nu trebuie să întoarcem capul de la ea. E vie, e dinamică și e reală.
Fotograful sibian Bogdan Duminciuc este pasionat de tot ce înseamă expresia umană, văzută în tot felul de ipostaze, gesturi, reacții și stări de spirit. Fotoreportajul său din Târgul Obor, realizat cu o săptămână înainte de Paști, a stârnit numeroase reacții pe Facebook, multe negative de la sibieni care spun că nu ar trebui să fotografiem așa ceva. L-am contactat și a fost de acord să publicăm fotografiile și pe Ora de Sibiu.
”Fotoreportajul pe care l-am făcut în târgul Obor din Sibiu, reprezintă prima mea reacție pe care am avut-o cu 13 ani în urmă. Tatăl meu mergea săptămânal în târg și l-am tot rugat să mă ia și pe mine cu el. Îmi aduc aminte, parcă a fost ieri, de aglomerația din jur. Îl țineam strâns de mână, eram bombardat de sunete, mirosuri, culori, eram îngrozit și în egală măsură fascinat de tot ceea vedeam și auzeam, un amalgam de oameni și obiecte care, ireal, deși nu aveau nici o legătură una cealaltă, se contopeau împreună. Lumea negocia, unul se plângea că a fost înșelat, altul alerga după un porc care a evadat, un nene cu un papagal cocoțat pe o cutiuță cu bilețele prevestea viitorul, altul urla că vinde porumb fiert, altul proba o mobră și o ambala tare printre oameni, unul vroia să vândă un pachet de cafea, unul cauta obiecte vechi și suveniruri. Peste tot fiare și chei ruginite, mașini dezmembrate, un dulap fără o ușă, o oglindă prăfuită, romi cu pălării mari și dinți de aur rânjeau într-un mod ironic, cu câte o bucată de scoc sub braț sau un ibric de cupru în mână. Jucării cu tot felul de piese lipsă, păpuși fără cap, femei stând în genunchi scormonid prin mormanele de haine, cerșetori mutilați, sute de oameni și mii de obiecte.
Pot să spun că modul meu de a observă lumea este același. Târgul pentru mine personal a fost o lecție de viață mereu, merg de câte ori am ocazia în el, este plin de energie, foarte dinamic și este cât se poate de real. Asta este lumea în care trăim, întoarcem capul când vedem un om mutilat cerșind un leu sau o bucată de pâine, însă el este acolo are și el povestea lui și da, omul respectiv trăiește și respiră cu noi, chiar dacă îl ignorăm și îl evităm cu privirea el nu o să dispară” spune Bogdan despre seria de fotografii realizate în Obor.

Cum a început să facă poze

”Primele fotografii pe care le-am atins și le-am văzut au fost din albumul părinților mei. Am fost puternic impresionat de mesajul de pe prima pagină al albumului, scris alb pe negru „O piedică în calea uitării”.
Pentru mine a fost prima căƒlatorie în timp, prin pozele pe care le priveam. Eram fascinat de cum arătau părinți mei când erau și ei copii, momente din viață lor, le trăiam și le simțeam. Aveam impresia că sunt și eu acolo cu ei, în acele poze. Am ajuns repede la concluzia că printr-o singură fotografie poți transmite un mesaj și poți opri timpul în loc.

Primul aparat foto și Școala de Fotografie

”Primul meu apărat foto cumpărat din bani mei a fost în 2007, aveam 20 de ani, un Nikon f65 pe film, achiziționat la colțul străzii. Un amic din cartier se plimbă cu el atârnat la gât și am negociat cu el să mi-l vândă. După câteva filme scoase, am renunțat repede la făcut poze. Mi se părea destul de scump să le developez și să le printez pe hârtie. Am continuat să bâjbâi în următorii ani, cu diverse aparate digitale împrumutate de la prieteni, însă nu am făcut nimic serios, până în 2014 când m-am hotărât să investesc într-un apărat mai bun. Susținut de niște prieteni, la începutul anului 2015 m-am înscris la Școala de Fotografie Image Art Sibiu, un curs pe care îl recomand tuturor celor care își doresc să învețe abc-ul în fotografie” explică Bogdan Duminciuc.

De la fotografie la film
”Pasiunea mea cea mai mare o reprezintă filmatul, îmi doresc să evoluez cât mai mult în direcția asta, însă am vrut să studiez fotografia prima dată. Un cadru de o secundă dintr-o secvență, este format dintr-un număr minin de 24 de fotografii” mărturisește fotograful sibian, care nu pierde nicio ocazie pentru a digitaliza realitatea din jurul său, prin fotografii sau filmări.
Mai jos este un filmuleț realizat de Bogdan Duminciuc pentru a-și aminti de cursul de fotografie pe care l-a urmat la Școala de Fotografie Image Art Sibiu.