La Congresul de astăzi, Liviu Dragnea, al treilea președinte al PSD, a avut ideea ca partidul său să-și ceară iertare pentru crimele comunismului. Pe cale de consecință, i-a ridicat în picioare pe cei 4000 de invitați, din sala mare a fostului Palat Regal, apoi al Republicii, din București, pentru a păstra un moment de reculegere în memoria victimelor dictaturii (1947-1989). Reacțiile dure – unele hilare, altele pe bună dreptate – față de inițiativa sa nu s-au lăsat așteptate. Cineva a zis că între PSD și comunism n-ar fi nicio legătură, de parcă Ion Iliescu n-ar fi fost în primul rând. Un tânăr a propus să fie invalidată alegerea lui Dragnea în fruntea partidului, și s-a plâns că până și familia lui îl face comunist, de când s-a înscris în PSD. Iar un domn cu experiență de partid a afirmat că însăși așa zisa alegere, de săptămâna trecută, a actualului lider maxim, a fost o soluție comunistă. Nu știu ce-a mai rămas din reculegerea pesediștilor, dar mai mult ca sigur, nu mare lucru.
În opinia mea, subiectul merită o dezbatere serioasă în spațiul public. Este pentru prima dată când un lider PSD vine în fața partidului cu o astfel de inițiativă. Numai că Liviu Dragnea a ales varianta de lucru cea mai neinspirată. A vorbi de iertare pentru crimele comunismului cu Ion Iliescu în fața ta, și a nu spune nimic despre rolul jucat de acesta în primii ani postcomuniști este o dovadă de fariseim. La vârsta sa, Dragnea a făcut un gest penibil de rușinos. Sub ochii tinerilor de astăzi, liderul celui mai mare partid a lăsat să se creadă că, pentru el, subiectul Iliescu nu există, când vine vorba de despărțirea de comunism a României. Or, PSD exact de aici ar trebui să plece, dacă dorește cu adevărat să nu mai poarte „secera și ciocanul” legate de coadă.
PSD este partidul al cărui tătuc și președinte de onoare este Ion Iliescu. Înainte de a fi, PSD a fost PDSR, una din ramurile FSN-ului care a preluat puterea, după alungarea și asasinarea lui Ceaușescu. La vremea respectivă, Ion Iliescu vorbea de întinarea valorilor comuniste de către familia dictatoare, nicidecum de erorile (de crime, nici vorbă!) ale sistemului pe care l-a slujit, din anii ’50 ai terorii bolșevice, până când a ieșit din grațiile dictatorului. Și nu a fost îndepărtat din nomenclatură (la conducerea unei edituri), pentru că ar fi dorit revenirea României la un sistem democratic, ci pentru că nu mai era de acord cu puterea absolută a familiei Ceaușescu. Din 1990, până astăzi, Iliescu n-a avut nicio ezitare când l-a vorbit de rău pe fostul dictator, dar niciodată nu și-a renegat originea comunistă a convingerilor sale politice.
Liviu Dragnea, pe vremea când Iliescu conducea țara cu lozinca „Nu ne vindem țara!”, a fost membru al celeilalte facțiuni desprinsă din FSN. E vorba de PD-FSN, ce avea să devină PD, sub conducerea lui Petre Roman, fostul premier fesenist, devenit adversar ireconciliabil al lui Iliescu. Iată că, după peste 20 de ani, Liviu Dragnea își cere iertare pentru crimele comunismului și-l ridică pe Ion Iliescu, marele său adversar de altădată, în picioare, aflat în primul rând al sălii Congresului PSD, pentru un moment de reculegere…
Gestul lui Dragnea, dorit de conștiință, a fost, în realitate, unul de nerușinare, de întinare a memoriei sutelor de mii de victime ale regimului dictaturii proletare. Un regim susținut în faza sa bolșevică de însuși Ion Iliescu.
Dacă ar fi dorit cu adevărat să se lepede de comunism, într-o spovedanie publică, Dragnea trebuia să înceapă cu liderul de onoare al partidului pe care îl conduce. Se pare, însă, că el n-a învățat că atât cât va mai dura maturizarea PSD – în primul rând, prin eliminarea umbrelor comuniste din interior -, atât va mai ține și criza democrației românești.