Ziua a opta. Este ziua în care a început să crească vertiginos numărul celor care au plătit cu viața participarea la ultimul concert al celor de la Goodbye to Gravity, vineri, 30 octombrie, în clubul Colectiv. (Apropo de club. După tragedie, am auzit „la televizor”, mulți reporteri pronunțând Cólectiv, cu accent pe prima silabă, și nu-mi dau seama de ce. Pentru o asemenea pronunție, cred că ar fi trebuit scris Kolectiv, ceea ce n-ar prea fi pe românește. Este adevărat, pronunțat pe românește, numele clubului te duce la colectivele agricole de altădată. Dar și asta arată o șubrezenie de mentalitate, în ton cu multe alte importuri forțate de genuri și stiluri muzicale, ca să nu mai vorbesc de modă și limbaj, din occident. Poate, subiectul va fi dezbătut de cineva, în vremuri mai calme.) Acum când scriu numărul tragic este 41. Numai astăzi s-au înregistrat 9 decese. Patruzeci și unu de tineri au murit în chinuri inimaginabile. După cum spun medicii, mai e de murit, între fanii Colectivului de până acum o săptămână. Cineva vorbea, astăzi, că ne așteaptă o „săptămână de foc”. Cum va fi va fi. Ce mai putem face? Ce mai putem schimba?
Deocamdată, gestul celebrului André Rieu ne lasă o puternică impresie. „Am făcut niște DVD-uri aici. Voi dona toți banii de pe DVD-uri. Acestea sunt făcute aici în România, pentru România. A fost ceva foarte frumos, dar acum totul este trist. Pot doar să vă ofer muzica mea și banii, sper că acestea îi vor ajuta pe oameni. Este foarte trist. Tot ce s-a întâmplat acolo e groaznic. Toate gândurile mele și muzica mea vor fi îndreptate către victime și familiile lor”, a declarat, astăzi, muzicianul olandez, la altarul cu sutele de candele, de la locul tragediei. Venirea și plecarea lui André Rieu, la București, într-un interval de câteva ore, este o mostră de solidaritate interumană, transnațională, străină de cârcotelile de la noi, apărute imediat după tragedie. „Am venit să plâng cu voi”, a mai spus Rieu, stăpânindu-și cu greu lacrimile. Ce trăire simplă, umană și profundă, față de fariseismul celor care, imediat după vinerea neagră, spuneau tinerilor să lase cluburile și să meargă la biserică. Cine a mai pomenit o asemenea chemare?! Din păcate, cei care au cârcotit n-au fost niște oarecare indivizi din societatea noastră, ci unii care țin să ne convingă (mai ales cu prilejuri oficiale) de vocația lor pentru iubirea aproapelui. Poate, după această săptămână, li s-a mai împuținat aroganța și plinătatea de sine.
„Piața Universității” a ajuns la a cincea zi a protestului civic. Greu de spus dacă e vorba de-o manifestație cu un scop anume sau doar o ieșire pe bulevardul Magheru, la ceas de seară. Am văzut un mesaj ce m-a pus pe gânduri: „Hate something / Change something”. În românește ar fi: „Urăște ceva sau schimbă ceva”. Purtătorii acestui mesaj or fi fost la întâlnirea de ieri de la Cotroceni? Dacă au fost, ăstea sunt mesajele transmise președintelui? Alți manifestanți au declarat reporterilor că au venit pentru a-l întâlni pe Klaus Johannis. Președintele, vedeta Facebook-ului din România, le-a transmis că-i va vizita. Dar nu le-a spus (și nici nu le va spune) când și la ce oră. Vor fi luați prin surprindere, ca să nu iasă „show mediatic”. Numai să nu întârzie prea mult. Țara așteaptă un guvern legitim, Herr President! Sau poate vrea să prelungească protestul, până va găsit soluția pentru viitoarea guvernare? Nimeni nu știe. Or, trăiește din plin această perioadă constituțională, în care se poate juca cu nervii și răbdarea oamenilor. Sper să n-o facă.
A trecut prima săptămână de la „Holocaustul” din Colectivul bucureștean. Între timp a căzut guvernul Ponta și s-au operat numeroase arestări. Statul român vrea să arate că poate fi vigilent. Nu doar corupt și slab pregătit. Sau delăsător, cum s-a autodemascat în cazul Colectiv. E clar că a fost nevoie de o tragedie, pentru a se trezi la realitate. În forță, nu cu încetinitorul. Totul e să nu exagereze. Ci să-și manifeste forța legitimă cu simț civic și respect pentru democrație. Personal, am sperat ca președintele Johannis să-și îndeplinească misiunea cu celeritate, cum spun juriștii. Se pare, însă, că era prea mult pentru primul an din mandatul lui. Sau efortul, prea mare? Aș vrea ca dl Klaus Werner Johannis să înțeleagă repede că, într-o vinere neagră, în seara de 30 octombrie 2015, s-a întâmplat cu adevărat O TRAGEDIE CE TREBUIE SĂ ZGÂLȚÂIE ROMÂNIA! După un asemenea eveniment, ar fi o prostie să fii politician și să crezi că-i mai poți duce cu vorba sau minți pe tinerii cetățeni români.