”Presedintele Klaus Iohannis consideră că recuperarea unui prejudiciu prin punerea în aplicare a unei SENTINŢE JUDECĂTOREŞTI DEFINITIVE e o „banală chestiune administrativă”.
Preşedintele Iohannis consideră că atunci când trebuie recuperaţi (de mai bine de un an) banii statului, acţiunea ANAF (recuperatorul) este pripită. Când ANAF – care nu a fost în stare să recupereze zecile de milioane de euro devalizaţi în diversele dosare de corupţie – face un pas în acastă direcţie, Preşedintele României afirmă că libertatea de exprimare riscă să fie „suprimată” de o „banală chestiune adiministrativă”.
Trebuie să fii prost sau angajat Antena 3 încât să nu recunoşti/realizezi că ANAF a procedat absolut legal în chestiunea recuperării, la fel cum trebuie să fii din nou prost încât să nu observi că libertatea de exprimare nu are nicio legătură cu recuperarea unui prejudiciu şi nici licenţa de emisie cu sediul.
Între paranteze, mă aştept ca după acest comentariu păpuşile de la televizor să-mi sară la beregată (drogat, beţiv, ipocrit, impostor etc.) semn că libertatea de exprimare e mai vie ca oricând.
Revenind, Preşedintele României se amestecă într-un litigiu al unei televiziuni private periclitând şi influenţând acţiunile unei instituţii a statului aflată în subordinea unui guvern pe care pretinde că îl susţine. Cam grav. Pentru că oamenii care l-au făcut pe Iohannis preşedinte au sperat că el va veghea la buna funcţionare a instituţiilor statului.
Nu, domnule Iohannis, Barack Obama n-o să facă niciodată o declaraţie de susţinere a CNN în ipoteza în care Ted Turner ar înfunda puşcăria condamnat pentru corupţie. Oare dacă nu mi-aş plăti TVA-ul către ANAF timp de vreo cinci ani şi m-aş afla în faţa unei executări (consecinţă a unei sentinţe judecătoreşti definitive) aş beneficia de susţinerea dumneavoastră pentru această „banală chestiune administrativă”?
Domnul Iohannis a făcut astăzi exact ceea ce i-a reproşat lui Băsescu. Amestecul în bunul mers al instituţiilor statului. Singura diferenţă e tabăra.
Domnule Iohannis, în ţara noastră există păpuşi şi Păpuşari. Mai există şi gloata care iubeşte circul cu păpuşi, dar nu prea e conştientă de Păpuşar. Pentru că una din legile teatrului este că scena trebuie astfel construită încât gloata să nu poată vedea ce se întâmplă în culise. Preşedintele României are obligaţia de a nu fi nici păpuşă, nici Păpuşar. Oricât de bombastic ar suna, el are obligaţia de a fi om. Ca să-i poată apăra pe oameni.”, este mesajul lui Chirilă.
Foto www.gandul.info