Nu mai e mult pana vom sarbatori INVIEREA lui ISUS. Apoi INALTAREA.In saptamana Patimilor rememoram Drumul Crucii, drumul patimilor, Moartea si Invierea.Insa dincolo de semnficatia religioasa si gandul la Isus, dincolo de smerenia si compasiunea cu care ar fi potrivit sa ne raportam la tot macar in aceasta vreme, am putea sa privim indeosebi in NOI.
Acolo traim si patimi, si morti si invieri clipa de clipa, ceas de ceas, zi de zi…o viata intreaga. Murim si inviem aproape tot atat de des cat secundele, si ASTA cu fiecare gand, fiecare privire, cu fiecare gest, fiecare lacrima, fiecare zambet, fiecare atingere si fiecare respiratie. Murim si inviem cu fiecare picatura pe care o sorbim: de BUCURIE sau de AMAR !
Murim si inviem cu fiecare tresarire de suflet, al nostru, al altora. Murim,…inviem…atata timp cat flacara exista in noi !
Cand ne instrainam prea departe insa de NOI INSINE, de CREDINTA si de IUBIRE atunci MURIM de-a binelea !
Sansa INVIERII noastre clipa de clipa, si….pentru VESNICIE, este sa ramanem VII ! Paradoxal, nu?
Da, sansa INVIERII noastre clipa de clipa si pentru vesnicie este FLACARA iubirii si a credintei, flacara VIETII ETERNE in SPIRIT, „cu moartea spre moarte calcand”………
Caci VIATA si MOARTEA sunt intelese, in general, de catre oameni, drept concepte, percepte si perceptii concepute de catre OM.
Iar „Fiul Omului”, ne invata si ne arata ASTA prin voia lui Dumnezeu !
Si nu doar la „Inviere”, ci…clipa de clipa, daca avem ochii si inima deschise sa „vedem”!
Asta am avut rastimpul sa facem de atunci. Daca sufletele noastre au inviat , iar si iar, si apoi se aproapie vremea sa se inalte ! Tu cum ai avut grija de sufletul tau?
