De curând, Olguța de Craiova a lansat în mass-media textul unui artist plastic, ale cărui opere sunt inspirate din viața țiganilor nomazi, a oamenilor sărăci sau din poveștile românești și balcanice. Conform informațiilor aflate pe internet, este considerat unul din cei mai influenți „Gipsy Artist”, cofondator al mișcării expresioniste din Balcani. Mă rog, omul este foarte apreciat în lumea unor artiști celebri precum Gogol Bordello, Taraful Haiducilor, Rona Hatner și Fanfara Vagabondu. Trăiește la Los Angeles și face turnee în SUA împreună cu prietenii săi. Nu știu dacă l-ați recunoscut, până aici, pe Paul Hitter. Un artist despre care se spune că, în pofida succeselor repurtate, continuă să rămână același om de suflet, un „vagabond care merge prin viață zâmbind”.
Recunosc, n-am auzit, până zilele trecute, de faimosul artist, orginar din București, cu studii în Germania. Textul său, preluat („distribuit pe facebook”, cum se spune astăzi) de Olguța de Craiova, este un soi de manifest acid împotriva dreptei politice românești. De unde și de când, Hitter este opozant al dreptei actuale românești nu știu. Cert este că CV-ul său nu are vreo legătură cu politica. Cunosc artiști plastici români, din generația tânără, cum ar fi Adrian Ghenie, care au cucerit faimă internațională, dar se țin departe de politică. Evident, din motive de incompatibilitate. Ei bine, d-l Hitter trage un perdaf la adresa dreptei de-ai zice că a devenit subit analist politic și a inițiat o campanie de pedepsire a dreptei românești. Și, după el, hop și Olguța, precum „croitorașul cel viteaz” împotriva muștelor…
Problema mea, motiv pentru care am ales subiectul acestui editorial, nu are nicio legătură cu aprecierile politice ale unui artist, pe care i le respect. Problema mea este că un politician „de meserie”, cum este Olguța de Craiova, se ia după el, crezând că-și pune la respect adversarii. Distribuindu-i manifestul dovedește solidaritate cu opiniile acestuia. Așadar, Olguța e de acord cu următoarea aserțiune, complet deplasată pentru un politician: „Când îți umilești adversarii, când ai în spate Ambasada SUA care te ascunde sub mantia ei oblăduitoare, ce să vezi, proștii se cam prind, și votează candidați PSD chiar în pușcărie fiind”. Prin urmare, așa au ajuns penalii să fie aleși, duminca trecută… O asemenea inepție dovește că membri de frunte pesediști merg tot pe linia lui Ion Iliescu, cel care, în 1990, lansa mesaje antioccidentale, pentru a speria oamenii cu nevoi sociale, și a se asigura de voturilor lor. Cu siguranță, pe Olguța a cucerit-o geniala idee a lui Paul Hitter, scoasă din arsenalul extremismului de stânga: „Oamenii s-au săturat de voi. De aroganța voastră, de disprețul vostru, de occidentalismele voastre goale și care nu umplu burta nimănui, de Klemm (ambasadorul SUA, la București – n.m.), de Merkel, suntem sătui până în gât”.
Cele două citate din manifestul ce i-a căzut cu tronc Olguței de Craiova creează imaginea unui politician convins că adversarii săi politici, din țară, sunt iscoadele americanilor, ale occidentalilor și ale tuturor de care poporul s-a săturat până în gât. Iată cum național-comunismul, trecut prin filtrul fesenist – vadimist, arată că n-a murit. Viteaza olteancă preia ideea de la un artist, de parcă acesta i-ar fi citit gândurile. Totuși, dacă nu-mi pot explica de unde atâta vehemență anti-occidentală la acest artist de succes, trăitor pe meleaguri americane…, de Olguța nu mă mir. Nu e nici prima nici ultima persoană care vrea putere, în țară – cu orice risc penal, înveninând opiniile antioccidentale ale multor români. De ce sunt mulți politicieni de stânga? Pentru că sunt mulţi cei care trăiesc la mâna statului. Dar și pentru că altceva despre stânga nu cunosc. E încă un fapt comun, la „numai” un sfert de veac după despărțirea formală de comunism.
Departe de mine ideea că numai stânga (populistă) reprezintă antioccidentalismul românesc actual. Din 2012, m-am obișnuit să văd viteji ca Olguța de Craiova, de dreapta, puși pe mințit poporul cu aceeași ardoare, numai pentru a câștiga, la București, un dram de putere. Politicienii noștri au cam aceleași apucături, într-o țară unde stânga şi dreapta au ajuns să aibă aceeași rădăcină FSN- istă, deși ar trebui să se deosebească. Cum? Prin reglajele fine necesare realizării acelorași condiții ale integrării noastre în UE. Or, asemenea obiective sunt realizabile numai cu sprijinul Occidentului, că de la Răsărit nu putem învăţa decât democraţia cu pumnul lui Putin în gură.