Sâmbătă seara, Sibiu, Piața Mare, ultimul spectacol, din cadrul Zilelor muzicale româno-americane, ediția a XIII-a. A fost un regal liric, sub bagheta reputatului Tiberiu Soare, unul din maeștrii dirijori ai României, la pupitrul Filarmonicii de Stat locale. Timp excelent, interpreți tineri și talentați, voci de clasă: Silvia Micu, Irina Ioana Baianț, Florina și Florin Mariș Hinsu, și George Ionuț Virban. Public numeros, dornic să asculte arii celebre, din cele mai cunoscute opere semnate de mari compozitori: Mozart, Donizetti, Gounod, Verdi, Puccini, Bizet, Dvořák. Gală muzicală dedicată celebrei noastre cântărețe Virginia Zeani (plecată din țară de 70 de ani, stabilită în SUA), cu prilejul împlinirii venerabilei vârste de 90 de ani. Distinsa doamnă a transmis o înregistrare video cu un mesaj pentru sibieni, iar personalități precum Ion Holander sau Andrea Bocelli au fost prezenți tot prin mesaje video, cu felicitări dedicate marii sărbătorite.
Așadar, sâmbătă seara, Sibiul a găzduit un spectacol de zile mari, un omagiu adus Virginiei Zeani, vocea care a inclus România pe harta muzicii lirice mondiale, încă din anii triști ai comunismului bolșevic. Cu excepția unui mic accident tehnic, evenimentul părea o realizare perfectă din toate punctele de vedere. Și totuși…
Oricine ajungea în Piața Mare observa un detaliu ciudat. În fața unei imense scene, se afla un aranjament de mici dimensiuni cu scaune. Contrastul dintre scenă și aranjament atrăgea automat privirile oricui. Erau scaunele pentru spectatori. „Ce se întâmplă? De ce sunt atât de puține?”, se auzea din toate direcțiile. Primele presupuneri dădeau ca sigură mărirea numărului de scaune, până la începerea galei. Timpul trecea, însă, și situația rămânea neschimbată. A trecut și ultima repetiție, și tot nimic. Atunci s-au prins oamenii că venise momentul să se descurce singuri. Până la urmă, numărul de locuri pentru spectatori s-a mărit, chiar dacă departe de precedentele ediții. Și-au fost 12 ediții…
Motivele acestei situații fără precedent sunt de domeniul formalismului birocratic ajuns la absurd.
Din discuțiile purtate cu reprezentanți ai organizatorilor, am înțeles că filarmonica a aflat târziu de-o nouă hotărâre a Ministerului Administrației și Internelor, cu privire la condițiile ce trebuie îndeplinite în asemenea ocazii, în vederea obținerii autorizației din partea ISU. Așa încât n-a mai fost timp decât pentru un aviz. Care aviz se dă pentru spectacole cu până la 199 scaune. În realitate, în Piața Mare, erau „vreo 200”, cum preciza cineva. În alte ediții ale concertului, numărul ajungea la 1500. Cu toate condițiile tehnice îndeplinite, ISU Sibiu nu a eliberat autorizația, motiv pentru care n-a fost posibilă amplasarea mai multor scaune. Și știți unde a fost buba? Obișnuită cu normele după care a organizat edițiile precedente, până în 2015, filarmonica n-a depus cererea cu 30 de zile înainte de eveniment. Când a făcut-o, era imposibil s-o obțină, și-a ales varianta cu avizul. Și implicit, numărul de scaune ca de-o terasă.
Înclin să cred că noile prevederi legale au apărut după tragedia „Colectiv”. Și e normal să fie respectate. Dar ca să nu poți amplasa scaune destule pentru un spectacol de succes, într-un spațiu imens și deschis, cum e Piața Mare din Sibiu, deși condițiile tehnice sunt îndeplinite, mi se pare de-o stupizenie strigătoare la cer. Înseamnă că autoritățile nu judecă cu discernământ fiecare caz în parte? Poate. Dar, ce contează? La gala muzicii lirice, de sâmbătă, 2 iulie, în Sibiul nostru mândru de european ce este, spectatorii s-au descurcat: și-au adus scaune de pe unde au găsit, inclusiv bănci din piață. Evident, toate fără autorizație.