După cum a început campania pentru alegerile din 11 decembrie, totul mi se pare complet inutil. Noua lege, după care se desfășoară campania, arată că autorii ei ori au mizat pe indiferența poporului şi încrederea sa în orice gogoriță, și-atunci ce rost mai are să investim energie, bani și încredere în campanii electorale, ori s-au umplut de frica informatorilor abonați ai DNA-ului, cunoscându-și bine trecutul politic. Nu mai vorbesc de „sabotarea” electoralei de campania justițiară. Turată la maximum, justițiara a atins culmea coincidenței a doua campanii vitale pentru stat, odată cu arestarea ditamai șefei așa zisei autorități electorale… (Răspunde cine a pus-o? Sau cine crede că dreptatea se face cu orice preț, chiar și fără nicio finalitate?) Am ajuns să trăim cele mai anoste zile de campanie pentru alegeri libere, după 89. Candidații se dau mari exclusiv în mediile virtuale, de parcă n-am alege viitoarea putere legislativă – cât se poate de reală. Promisiunile se întrec între ele precum cele mai optimiste visuri. Ai impresia că vor fi aleși erudiții națiunii. În spațiul public real, însă, în zona centrală a Sibiului, de exemplu: două panouri jupuite și câteva lozinci hilare… Cam atât!
La întrebarea de ce avem o asemenea campanie inutilă, în opinia mea există un singur răspuns: trăim de ani buni dictatura impostorilor. Acei oameni care neavând exerciţiul autoevaluării sincere vor să prindă poziţii sociale importante, și nu conform pregătirii lor. Altfel spus, impostorul pretinde că este mai mult decât poate fi. Situaţia este generală şi cauzată, în primul rând, de lipsa bunului simț. Impostura este cea mai grea boală a societăţii noastre. Şi-atunci, nu e deloc întâmplătoare contribuţia inconsistentă a impostorului la treburile cetăţii. Or, cu multe asemenea contribuții, de unde progres economic și echilibru politic?
Le găseşti unde nici nu te aştepţi. Onoare puţinelor excepţii. Regimul Ceauşescu a inaugurat dictatura celor dormici să ajungă „sus”, să scape de condiția omului de rând. Revoluția de acum 27 de ani a eliminat doar perfecționiștii imposturii din fruntea statului. Oameni simpli la origini, fără educaţie şi instrucţie, cei doi dictatori au ajuns în lumea doctorilor şi academicienilor cu sprijinul impostorilor de ranguri mai mici. Acestora execuția din Ziua Domnului 1989 le-a deschis porțile măririi. De atunci, plătim taxe pentru întreţinerea măriților impostori.
Modelul a prins şi funcţionează de minune. Comunismul diabolic s-a prăbușit, dar nu ne-am eliberat de el. Îl poţi surprinde, și astăzi, în instituțiile guvernamentale, mass-media, în administraţie şi politică. Nu puţini sunt cei care spun că le ştiu pe toate, fără să dovedească o singură pricepere. Dar au banii ce le creează sentimentul că sunt puternici. Pentru unii, impostura devine, odată cu practicarea ei, un mod firesc de viaţă.
Simultanul între Postul Crăciunului și campania electorală, perioadă în care mai e și Ziua Națională, întărește ideea cu legiuitorii impostori și populiști de la cârma țării. Ce fac românii acum: când se reculeg, la ce meditează și cui se roagă? Că doar ne place să credem că peste 80% sunt drept-credincioși. Se bucură ei de Nașterea Domnului, odată cu analizarea ofertelor electorale, ce se bat cap în cap, la televizor? Iată de ce cred că, de fapt, trăim, la sfârșitul fiecărui an, cele mai inutile campanii electorale produse și regizate de cei școliți, în arta imposturii, de vechiul regim, cu sprijinul condiționat al discipolilor din tînăra generaţie.