Prima lună de colectare selectivă a gunoaielor

Așa cum arată după o lună de la lansare, campania de colectare selectivă a gunoaielor, la Sibiu, este ca-n vorba cu planul făcut de-acasă și cu cel din târg. Deși în mediile de comunicare virtuale se vorbește ca la carte, în realitate, totul pare învăluit în aburul improvizatului, noviciatului în ale gospodăririi unui oraș nici mare, nici mic, dar destul de reticent față de o schimbare atât de radicală. Lipsește ceva. Acel ceva care, din start, îți spune dacă ai sau nu parte de profesioniști. Din cele observate până acum, nouă nu ne prisosesc profesioniștii colectării și reciclării gunoaielor.

Când alții încălzeau orașe mari cu gaze produse prin arderea gunoaielor, la noi ele erau arse în natură. Și numai orășenii știau de meseria de gunoier, pentru că țăranii nici măcar nu strângeau gunoiul – totul era ars în gospodării. După ce li s-a introdus gazul metan, au apărut rampe improvizate, la margini de sate. De șapte ani, după aderarea la UE, colectarea selectivă, depozitarea și reciclarea gunoaielor au fost subiecte de negocieri, amânări, penalizări, în vederea îndeplinirii acestor condiții de intrare în civilizația europeană. Degeaba…

Ca să trecem de la acest nivel de pregătire profesională și de înțelegere în mase a problemei gunoaielor, la colectarea lor selectivă, în vederea reciclării, oricine poate fi de acord cu ideea că avem nevoie de profesioniști sadea. Inclusiv în comunicarea publică, și până la gunoierii pregătiți să colecteze selectiv. Mai ales că fostul primar era convins că Sibiul nu avea, acum câțiva ani, pregătirea necesară să colecteze selectiv…

Luna trecută, acțiunea a fost lăsată să meargă  de la sine.

N-am auzit să fi fost date publicității observații, corecții sau indicații din partea cuiva, edili ai orașului sau din partea firmei colectoare.

Și doar se știe că, fără control, niciuni sistem nu funcționează la parametri optimi.

Filmul a fost cam așa: după ce și-au primit tomberoanele, oamenii le-au încărcat cum a înțeles fiecare ce înseamnă cele cinci fracții de deșeuri colectate. Gunoierii au venit, le-au luat și s-au dus. Inițial, s-a respectat orarul anunțat pentru colectare, numai că „minunea” n-a durat mult. După cum era de așteptat, simpaticele „igloo”-uri au fost repede supraîncărcate de sibienii dornici să-și facă curățenie prin pivnițe și cămări. În scurt timp, platformele au devenit mici rampe cu gunoaie amestecate, la fel ca pe vremea colectării la grămadă…

Și acolo ne vom întoarce: colectarea la grămadă, dacă așa zisa colectare selectivă va fi organizată pe on-line, mai puțin în realitate.

Nu vreau să dau lecții la nimeni, dar, după mine, indiferent ce spun documentele „afacerii”, primăria este instituția obligată să urmărească desfășurarea unei astfel de acțiuni, comparabilă cu schimbarea mentalităților. Gunoaiele ce continuă să apară pe străzi, în parcuri, locuri dosnice sunt dovezile cele mai palpabile. Ce să mai vorbim de stăpânii de câini, care lasă excrementele acestora oriunde îi apucă necesitățile fiziologice… Așadar vorbim de o acțiune cu efecte asupra frumuseții și curățeniei orașului, sănătății și educației oamenilor, dar și asupra stării mediului în care trăim. Ei bine, după prima lună de la începerea acțiunii, eu unul n-am încredere că, din partea primăriei, cineva urmărește cu maximă pricepere și atenție fenomenul colectării selective a deșeurilor. Cineva pe care să-l recomande pregătirea și experința profesională și de viață. Nu doar politica…

P.S. Am surprins o secvență interesantă. Lângă o platformă era parcat un Audi negru și vechi. Două femei scoteau, din igloo-ul verde, sticle pe care le duceau la masină. Mi-am zis că sunt oameni interesați de asemenea recuperări, dar cine să-i antreneze oficial în colectarea selectivă? In alte țări, sunt magazine implicate în astfel de treburi gospodărești… Bine, acolo… dar ce să mai vorbim de ce-i acolo și ce-i la noi?