Republica PSD (ziua 10, marea surpriză și alianța mioritică)

Astăzi, liderul penal Liviu Dragnea a demonstrat țării că puțin îi pasă de criticile aduse comportamentului său moral. Nu comportamentului politic, unde, multă lumea spune că a excelat în campania electorală. Fiind, însă, de modă veche, eu pun același preț pe moralitatea și abilitățile politice ale celor din fruntea țării. Din păcate, încă din vremurile lui Caragiale, ne-am obișnuit să-i vedem pe politicieni niște „scârța-scârța”, mereu pregătiți să spună orice, mai puțin adevărul. Au fost și excepții, dar timpul și istoria i-a învăluit în uitare sau mistificare, iar spectacolul nostru politic a rămas tot ca’n „Scrisoarea pierdută”. Pentru mine, Liviu Dragnea seamănă cu Fănică Tipătescu. Amabil – când și cu cine trebuie; tăcut – când situația o impune; cinic – dacă vrea să-și arate puterea și intransigent – cu subalternii. Morala? E bună doar mimată.

După ce, ieri, primul pas a fost făcut, și s-a văzut validat ca deputat, Liviu Dragnea a venit cu o mutare mult așteptată, după ce a primit șahul din partea președintelui Johannis, că-și va respecta promisiunea de-a nu desemna pe cineva cu probleme penale ca PM. Cu lista majorității parlamentare în buzunar, Dragnea a propus, astăzi, pe d-na Sevil Shhaideh, pentru cunoscători o membră serioasă a PSD, fost ministru, ajunsă la București pe filiera constănțeană a partidului. O propunere care n-ar avea de ce să nu fie acceptată de președinte. A fost într-adevăr o mare surpriză, cu date de buletin inedite și o bogată experiență profesională. Cât privește apartenența la etnia tătară, ea ar putea aduce un plus de ecouri pozitive internaționale. Dar și un recul al pesediștilor verzi… Presimt însă că d-na Shhaideh va fi o bună urmăritoare a  liniei partidului, în speță a d-lui Dragnea. Din această perspectivă, surpriza nu prea mai e surpriză. Liderul a anunțat de mult că va veghea atent asupra mutărilor viitorului guvern. În principiu, nu e o viziune greșită, numai că din experința istorică a societății noastre nu putem fi prea optimiști. La noi, de regulă, establishmentul – cum spun englezii, iar în România – sistemul, condus de oamenii cu putere – se dezechilibrează repede, dacă politicul vrea măsuri ce-i aduc voturi, iar guvernarea face de trebuie, adică mutări impuse de realități.

Așadar, după ce un an de zile a tocat guvernul tehnocrat a lui Dacian Cioloș, că e tehnocrat, Liviu Dragnea propune un tehnocrat de partid, în fruntea viitorului guvern politic. Curat politic, coane Fănică!

În fine, două lucruri m-au pus pe gânduri, în această a 10-a zi a republicii PSD:

O dată, faptul că l-am auzit pe Liviu Dragnea vorbind insistent la persoana întâi: „mi-am asumat”, „aștept din partea guvernului”, „vreau să-mi confirme încrederea”. Un om care se dorește lider maxim și nu pune preț pe moralitate, în politică, e în stare de… multe. Inclusiv răzbunări, pentru umilințele suportate, din cauza legii pe care el o consideră „nedreaptă și profund anticonstituțională”. O asemenea afirmație trădează lipsă de respect față de o putere a statului de drept, mizând pe forța majorității populare. Culmea, din partea celui care, propunând un tehnocrat ca PM, „deocamdată”, poate spera ca va scăpa de tinicheaua penală nu peste mult timp.

În al doilea rând, mă pune pe gânduri prezența UDMR în majoritatea parlamentară. Nu mi se pare normal ca un partid de oameni „triști” (cuvânt dedicat de Kelemen H. zilei de 1 decembrie a.c.), din cauza pierderii dualismului austro-ungar, acum 100 de ani, să fie acolo unde se decid marile politici ale României de astăzi. UDMR a ajuns un partid duplicitar, interesat să fie la putere, numai pentru a frâna reformele obligatorii de integrare a țării în UE. Asta e rațiunea prezenței UDMR la vârfului statului (chiar dacă nu-i suportă caracterul național și unitar), de 20 de ani, nu relațiile majorității cu minoritățile – problemă politică, preponderent falsă, pe care o clama, astăzi, baciul ungurean, Kelemen H., sub privirile blânde ale baciului muntean, Dragnea L.