Iarna carpatină are ceva deosebit și greu de înțeles. De multe ori a stârnit adrenalina românilor, și tot de atâtea ori s-au petrecut evenimente majore în istoria lor. Fluxul adrenalinei antrenat de frigul iernii a fulgerat firea mioritică a românului. A aruncat în aer monotonia resemnării, înrădăcinată în plictiseala de moarte a rutinei. Ceea ce trăim în aceste zile intră, prin forța argumentelor evidente, în categoria acestor evenimente.
Iarna vrajbei noastre nu este doar o figură de stil, ci și un adevăr de care ar trebui să luăm aminte, înaintea oricărei încercări de-a ne explica ce se întâmplă cu noi.
Marile demonstrații din România demonstrează deșteptarea tinerei generații. În plină desfășurare a guvernării – în forță – PSD+ALDE. După victoria democratică a „stângii”, din decembrie trecut, instinctul (nu neapărat interesul față de politică) i-a făcut pe tineri mai atenți la ce se întâmplă, și au reacționat rapid. Numai cine n-a fost printre ei, pe străzi și-n piețe, poate susține că nu cunosc prevederile măsurilor luate la 31.01, de guvernul Dragnea-Grindeanu. Sau că cineva i-ar instiga și le-ar face temele cu abrogarea ordonanțelor „penale”. Numai cine n-a fost printre ei, nu știe cât de serioși sunt (alături de copiii lor) și, cu toată agitația pe care o arată, fac glume (e-adevărat, acide) pe seama autorilor lucrăturii de urgență, de la sfârșitul lunii trecute. Nici vorbă de dușmănie încarnată, nici urmă de politizare sau de amenințări războinice.
Folclorul demonstrațiilor din această iarnă nu are tonul doinelor de jale, din alte dăți. Pentru noua generație de demonstranți, primează buna dispoziție cu tâlc („Nu vrem un Erdogăn, din Teleorman!”).
Cu o inconștiență de care nu-mi imaginez cum de-a fost în stare, PSD a stârnit, din nou, vrajba între români. Nu pentru că a câștigat alegerile cu promisiuni greu de satisfăcut, numai de dragul interesului de-a fi la putere. Nu pentru că e un partid născut din falsul FSN, de acum 27 de ani. Cu adoptarea ordonanței 13, PSD a dovedit că are reflexe dobânite demult de partid stat, și nu vrea nicicum să recunoască. Pune doar problema majorității parlamentare. Chipurile, aceasta i-ar asigura legitimitatea directă a poporului.
Sigur, PSD are legitimitatea guvernării, dar nu ca să facă orice vor mușchii unora ca alde Dragnea, Iordache, Tăriceanu ș.a.
Până și avocatul Victor Ciorbea, delegat să reprezinte, din oficiu, poporul în conflictele cu puterea, a demontat urgența lucrăturii din 31.01. Nu mai vorbim de demisiile din guvernul Dragnea-Grindeanu și din PSD, dar și de mesajele îngrijorate din străinătate motivate de aceeași manieră abuzivă a lucrăturii. Ei bine, cu toate acestea, vocea dezbinării naționale – A3 – a anunțat că PSD s-ar pregăti de contra-manifestații. Dacă recunoașterea greșelii din 31.01 i-ar da șanse să nu dispară din istorie, implicarea violentă într-o manifestație civică 100% l-ar trimite direct în neantul uitării.
Sper ca bunul simț să dicteze PSD să nu facă greșeala istorică de-a stârni mai rău fluxul adrenalinei la români!