Trăim într-o Românie altfel, în care zilele de lucru se topesc sub presiunea punților de legătură, cu sărbătorile legale și religioase, ale actualei guvernări populiste. În România vacanțelor și week-end-urilor prelungite, USR își va pierde, văzând cu ochii, obiectul muncii. Sarcina va cădea pe umerii tandemului Dragnea-Tăriceanu, dacă cei doi se vor convinge că populismul și amestecul religiei în politică nu au nicio șansă. Deocamdată, USR a ajuns în situația în care trebuie să se gândească cum se salvează pe sine însăși. Mai ales că, după ce a ajuns în parlament, pe valul unei popularități disperate, n-a reușit să-și găsească cadența prestației politice pe care a promis-o electoratului său. De ziua copilului, a primit o lovitură puternică, chiar din partea unuia din fondatorii săi, faimosul Nicușor, tânăra speranță a politicii românești de anul trecut. Prin demisia sa, Nicușor a intrat însă în categoria speranțelor noastre pierdute.
Încă de la începutul activității parlamentare, USR și-a trădat fragilitatea propriei construcții. Acum, fie că liderii ei sunt prea deștepți pentru politica noastră, fie politica, în general, nu e pentru cei cu IQ-uri peste 100. Sigur, într-o clasă politică încă dominată de fariseismul de sorginte comunistă, e dificil ca niște oameni super deștepți să facă față impostorilor majoritari. Și totuși avem nevoie, chiar și în politică, de oameni inteligenți, cu o singură condiție: să nu facă pe deștepții, nici pe orgolioșii fără limită.
Tânărul Nicușor a uitat însă de acest principiu, aplicabil nu doar în politică. Și s-a lăsat scos din făgaș de orgoliul liderului neascultat de oamenii lui, în chestiunea redefinirii constituționale a conceptului de familie. El fiind singurul care a mers pe cartea neutralității partidului. În timp ce colegii săi din conducerea uniunii au ales respingerea referendumului pentru modificarea constituției. Nu cred că Nicușor s-a speriat de cele 3 milioane de semnături, în favoarea modificării. Nici că modificarea constituției va „apăra” societatea românească de păcatul de moarte (din perspectiva moralei creștine) a relațiilor homosexuale. Cred mai degrabă că, de când e parlamentar, lui Nicușor i s-au schimbat interesele. Cu toate că asta ar însemna să-și încalce cuvântul dat în campania electorală de anul trecut, când promitea că USR va fi un „câine de pază” al democrației.
Cele 3 milioane de semnături pot avea tot atâtea convingeri în spatele lor. Asta nu înseamnă neapărat că sunt convingeri realiste. Iar dacă statul va organiza referendum mi se pare un lucru normal. Problema e că această campanie are la origini o contribuție majoră din partea unor clerici și enoriași creștini. Bine, vezi zice, Biserica e liberă să nu accepte familia din persoane de același sex. Și așa este. Dar, în același timp, Statul Român laic e obligat să-și exercite puterea legitimă, prin măsuri constituționale aplicabile tuturor cetățenilor. Și chiar dacă referendumul va trece, iar legea supremă se va modifica, statul – cu toată noua definiție constituțională a familiei – va trebui să găsească soluții pentru recunoașterea legală a unor drepturi civile dorite de comunitatea LGBT, din România.
Ei bine, tânărul Nicușor își dorea USR neutră, într-o dispută aprinsă de mulți, inclusiv de spirite intolerante. Dar chiar și / sau mai ales, într-o asemenea atmosferă socială fierbinte, un partid parlamentar trebuie să aibă opțiuni ferme, nu poziții neutre. Și-apoi, una e să fii împotriva unui referendum, alta să nu participi activ la dezbaterea parlamentară a subiectului în cauză. Va juca USR cartea nerecunoașterii rezultatului la referendum și, drept urmare, și a neutralității parlamentare? Puțin probabil. Dar, acum, părăsită fiind de cel care i-a dat nume, uniunea se apropie mai repede de propria ei cădere, decât de ce și-a propus să fie: reformator politic și civic al societății noastre. România va exista oricum. Dar pe USR cine-o mai salvează?