Codul roșu de indisciplină

Ultimele știri negre de la malul Mării Negre dau măsura indisciplinei fără precedent, din societatea noastră. Nu ar fi chiar o noutate faptul că, pe o plajă românească, „steagul roșu” poate fi ignorat. Dar ca să te iei la ceartă cu salvamarii, din cauza interdicției de-a intra într-o mare foarte agitată, chiar că n-am auzit până zilele trecute. Sau că oamenii salvați de la înec s-au făcut nevăzuți, imediat după ce-au fost aduși la mal. Culmea, de parcă nu era de-ajuns, salvatorul însuși și-a pierdut viața! Dar ce spuneți că trupul tânărului înecat a fost târât, ca un pește de mare, pe nisipul plajei, în loc să i se dea primul ajutor? Cu tot ratingul televiziunilor de știri, asemenea imagini ne fac pur și simplu de rușine. Nu știu cum e la alții, dar televiziunile noastre mioritice câștigă din tragedii de felul acesta. Numai că tragedia românească e că la origini, de cele mai multe ori, e indisciplina din spațiul public… Cu largul concurs al culturii știrilor de la ora 5. Până acum, s-a dovedit că ele ridică numai audiența și, implicit, numărul contractelor de publicitate pentru tv-uri. Dar nu și disciplina socială.

Cu siguranță nu presa are rolul determinant în căderea nivelului de indisciplină al oamenilor. Este cert, însă, că abundența din ce în ce mai mare a știrilor negre întoarce răul înzecit, în societate. Știrile negre pot fi de mai multe feluri, și nu doar horror. Sau terror. Ele pot fi și cele care, mai nou, pisează nervii oamenilor cu bomba declanșată de liderul UDMR, Kelemen Hunor, „împotriva” centenarului unirii de la 1918. Din reacțiile pe rețelele de socializare, din mulțimea distribuirilor celor mai vehemente poziții anti-KH se vede cât de ușor poate fi manipulată conștiința colectivă, cu marele pericol ce ne paște. Pe care, de altfel, nimeni nu-l poate justifica serios, în registrul judecăților normale. Am încercat să argumentez această idee, într-un comentariu anterior. Seria criticilor, însă, continuă. Se vorbește liberal de jignirea poporului și a statului român, de parcă n-ar fi la mijloc o simplă declarație politică (mai mult din orgoliu paseist – naționalist, decât susținută cu motivații de actualitate, în contextul deschiderii europene). Pe drumul vrajbei intens (interesat) mediatizate (începând din 1990), indisciplina social-politică s-a acutizat.

Moralitatea îndoielnică, pregătirea precară și cultura generală culeasă pe internet, ale celor care ajung, la un moment dat, vedete, sunt, în opinia mea, cauzele majore al indisciplinei din societatea românească. Din motive lesne de înțeles, vedetele se bucură de audiență publică considerabilă. Unii fac politică, alții presă, alții se cred pedagogi de școală nouă sau apți să împartă dreptatea socială. În realitate, urmăresc doar ținte proprii sau de grup. Educația (mai exact, instinctele dobândite în societatea noastră nedisciplinată) nu-i lasă pe cei ajunși vedete să-și depășească firescul egoism. Dacă spun nimicuri în public, vor avea imitatori. Dacă plagiază, vor avea repede urmași. Dacă au probleme cu justiția, sunt apărați de vocea patriotului naționale. Dacă n-avem o politică mare, avem în schimb jocuri de putere pe micul ecran. Pe zi ce trece, sunt tot mai puțini cei rămași neatinși de microbul imposturii, în stare să vadă poveștile din spatele acestor cartoon characters. Și ce zice omul de rând: dacă ăla…, de ce nu și eu?

Așa s-a ajuns ca un biet steag roșu să nu mai fie respectat, pe plaja românească a Mării Negre. Eroii unor astfel de întâmplări nu cred că, în România, merită să (mai) fii corect și respectuos, față de alții și față de lege. Modele lor le-o spun asta în fiecare zi, pardon în fiecare seară la televiziunile de scandal bucureștene. Dacă acceptăm ideea că fiecare generația are propriul ei nivel de inconștiență, atunci nivelul actual ascunde codul roșu pentru indisciplina socială generalizată.