Mai multe prevederi ale legii privind organizarea judecătorească au fost declarate marți ca fiind neconstituționale de către Curtea Constituțională. CCR a amânat și dezbaterea pe celelalte legi ale justiției.
Curtea Constituţională (CCR) a declarat neconstituţionale prevederi din Legea privind organizarea judecătorească şi a amânat pentru 30 ianuarie dezbaterea celorlalte două legi ale justiţiei, respectiv Statutul magistraţilor şi organizarea CSM, amânate o săptămână
Curtea Constituţională (CCR) a declarat neconstituţionale prevederi din Legea privind organizarea judecătorească şi a amânat pentru 30 ianuarie dezbaterea celorlalte două legi ale justiţiei, respectiv Statutul magistraţilor şi organizarea CSM, anunță News.
„Dosarele care vizează statutul magistraţilor şi organizarea CSM le-am amânat pe 30 ianuarie, iar cel cu privire la organizarea judecătorească – am dat o decizie. Decizia constă în respingerea obiecţiilor de neconstituţionalistat extrinseci care vizau modul de constituire a comisiei parlamentare. Am admis pe patru puncte din textele care le-au ridicat autorii”, a anunţat preşedintele CCR, Valer Dorneanu.
Plenul Curţii Constituţionale a fost sesizat, în cadrul controlului anterior promulgării, cu privire la neconstituţionalitatea dispoziţiilor Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciară.
În urma deliberărilor, Curtea Constituţională, cu unanimitate de voturi, a admis obiecţia de neconstituţionalitate formulată de un număr de 29 de senatori aparţinând grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite şi a constatat că dispoziţiile art.I pct.2, 4, 29 şi 61 din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciară sunt neconstituţionale, precizează CCR într-un comunicat.
Totodată, cu majoritate de voturi, Curtea a respins obiecţia de neconstituţionalitate formulată de aceiaşi autori şi a constatat că celelalte dispoziţii ale Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciară sunt constituţionale în raport de criticile formulate.
În motivarea soluţiei pronunţate, Curtea a reţinut că dispoziţiile art.I pct.2, cu referire la art.2 alin.(2) din Legea nr.304/2004, creează paralelisme normative, preluând soluţii legislative deja existente în actul normativ, ceea ce este de natură a-i afecta structura, concizia şi unitatea conceptelor pe care acesta le utilizează, şi abrogă soluţia legislativă aflată în vigoare care enumeră expres, în cuprinsul Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciară, instanţele judecătoreşti care înfăptuiesc justiţia. Prin urmare, Curtea a constatat că aceste dispoziţii sunt neconstituţionale prin raportare la prevederile art.1 alin.(5) şi art.126 din Constituţie.
”Dispoziţiile art.I pct.4, cu referire la art.9 din Legea nr.304/2004, creează incertitudine cu privire la emitentul hotărârilor ce pot fi atacate potrivit dispoziţiilor acestui articol, nefiind clar dacă este vorba despre secţii ale Consiliului Superior al Magistraturii, secţii ale unor instanţe de judecată sau secţii ale altor organisme sau autorităţi. Reglementarea ar avea înţeles numai din analiza evoluţiei conţinutului normativ al art.9, deci exclusiv din interpretarea istorică a normei, însă o atare posibilitate este de neconceput din perspectiva exigenţelor de calitate pe care Constituţia le stabileşte cu privire la o lege în vigoare, astfel că norma, în noua redactare, aduce atingere art.1 alin.(5) din Constituţie, din perspectiva lipsei de claritate şi previzibilitate”, semnalează CCR.
Dispoziţiile art.I pct.29 introduc un nou alineat – alin.(13) – în cadrul art.54 din Legea nr.304/2004, care stabileşte compunerea din 2 judecători a unor complete de judecată. Dispoziţiile în vigoare prevăd, la alin.(11) şi (12), compunerea acestor complete dintr-un singur judecător. Însă, ca urmare a modificării operate, legiuitorul nu abrogă decât dispoziţiile alin.(11) al art.54 [art.I pct.28 din legea supusă controlului de constituţionalitate] cu privire la completele de judecată care soluţionează contestaţiile formulate împotriva hotărârilor pronunţate de către judecătorii de drepturi şi libertăţi şi cei de cameră preliminară de la judecătorii şi tribunale, dispoziţiile alin.(12) rămânând nemodificate. Prin urmare, compunerea completului de judecată care soluţionează contestaţiile formulate împotriva hotărârilor pronunţate în materie penală în cursul judecăţii în primă instanţă de către judecătorii şi tribunale este reglementată de dispoziţiile art.54 prin două norme diferite: 1 singur judecător – alin.(12), respectiv 2 judecători – alin.(13). Or, într-o atare situaţie, Curtea a reţinut că, întrucât dispoziţiile art.I pct.29 creează incertitudine în procesul de aplicare a legii, ele încalcă art.1 alin.(5) din Constituţie, din perspectiva lipsei de claritate şi previzibilitate a normei legale.
Dispoziţiile art.I pct.61 vizează posibilitatea preşedintelui curţii de apel de a dispune ca, la instanţele cu volum mare de activitate din circumscripţia curţii de apel, să fie încadrate persoane, foşti judecători care şi-au încetat activitatea din motive neimputabile, pentru redactarea proiectelor de hotărâri judecătoreşti. Curtea a reţinut că redactarea hotărârii judecătoreşti, actul final şi de dispoziţie al instanţei prin care se soluţionează cu autoritate de lucru judecat litigiul dintre părţi, este rezultatul activităţii de deliberare, desfăşurată în secret, la care participă doar judecătorii care au calitatea de membri ai completului în faţa căruia a avut loc dezbaterea.
”Motivarea hotărârii judecătoreşti este un act inerent funcţiei judecătorului cauzei, constituie expresia independenţei sale şi nu poate fi transferată către o terţă persoană. Motivarea nu constituie doar premisa unei bune înţelegeri a hotărârii, dar şi garanţia acceptării sale de către justiţiabil, care se va supune actului de justiţie având încrederea că nu este un act arbitrar. Ea reprezintă un element esenţial al hotărârii judecătoreşti, o puternică garanţie a imparţialităţii judecătorului şi a calităţii actului de justiţie, precum şi o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanţa superioară a atribuţiilor de control judiciar de legalitate şi temeinicie. Or, în condiţiile în care hotărârea judecătorească ar fi redactată/motivată de o altă persoană decât judecătorul cauzei, justiţiabilul este lipsit tocmai de aceste garanţii. În consecinţă, Curtea a constatat că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, contravenind dispoziţiilor art.21 alin.(3), art.124 şi art.126 alin.(1) din Constituţie”, se arată în comunicat
De asemenea, împrejurarea că dispoziţiile art.I pct.61 fac trimitere la un act adoptat de Consiliul Superior al Magistraturii prin care se va stabili procedura pe baza căreia vor fi încadrate aceste persoane, precum şi criteriile pentru identificarea situaţiilor în care este necesară ”colaborarea” cu foştii judecători determină imprevizibilitatea textului şi îl viciază suplimentar prin raportare la dispoziţiile art.1 alin.(4) şi (5) şi în art.73 alin.(3) lit.l) din Constituţie.
Criticile referitoare la neconstituţionalitatea extrinsecă a Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciară, în ansamblul ei, precum şi obiecţiile de neconstituţionalitate intrinsecă referitoare la celelalte dispoziţii criticate (art.I pct.5, 14, 26, 30, 45 şi 62 din lege) au fost respinse de instanţa constituţională, ca neîntemeiate.
Decizia este definitivă şi general obligatorie şi se comunică preşedintelui României, preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi prim-ministrului, precum şi instanţei care a sesizat Curtea Constituţională, respectiv Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Judecătorii Curţii Constituţionale au luat în discuţie, marţi, sesizările formulate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dar şi de PNL, faţă de modificările aduse legilor justiţiei.
Pe ordinea de zi a şedinţei de marţi a CCR s-au aflat obiecţia de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, formulată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie 3, Obiecţia de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciară, obiecţie formulată de 29 de senatori PNL, Obiecţia de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, formulată de 56 de deputaţi liberali, Obiecţia de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciară şi a Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr.317/2004 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, formulată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Obiecţia de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciară şi a Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr.317/2004 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, formulată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Obiecţia de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr.317/2004 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, obiecţie formulată de 52 de deputaţi liberali.
În 29 decembrie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) a sesizat Curtea Constituţională, considerând că opt articole din Constituţie sunt încălcate prin modificările adoptate de Parlament la legea privind organizarea instanţelor şi parchetelor şi legea privind organizarea şi funcţionarea CSM.
Prima sesizare făcută de ICCJ se referă la Statutul magistraţilor. Documentul este semnat de 89 de magistraţi care spun că modificările votate de Parlament încalcă 14 articole din Constituţie.
O altă sesizare se referă la înfiinţarea Parchetului special pentru investigarea judecătorilor şi procurorilor, ICCJ apreciind că se încalcă principiul egalităţii în faţa legii, deoarece magistraţii ar deveni singura categorie profesională din România cu un parchet dedicat. O gravă încălcare a Constituţiei este considerată alegerea preşedintelui CSM doar prin votul judecătorilor aleşi în Consiliu, iar a vicepreşedintelui doar de către procurorii membri.
De asemenea, ICCJ consideră că verificarea, de către comisiile parlamentare de control al serviciilor secrete, a declaraţiilor date de magistraţii aleşi în CSM, conform cărora nu sunt ofiţeri acoperiţi sau colaboratori, încalcă separaţia puterilor în stat.
Procurorul general Augustin Lazăr s-a declarat convins că judecătorii Curţii Constituţionale vor da o decizie „istorică” asupra sesizărilor privind modificarea legilor Justiţiei.
„Ministerul Public în continuare este foarte atent, urmăreşte cu cea mai mare atenţie procedura de verificare a constituţionalităţii acestor legi. Am pus la dispoziţia instituţiilor competente toate suspiciunile de neconstituţionalitate pe care le-am avut şi avem convingerea că se va da o decizie de către Curtea Constituţională, una care va fi de referinţă, fără îndoială o decizie istorică cred că va fi, şi Curtea Constituţională cred că va da o soluţie înţeleaptă într-un caz care se află în atenţia opiniei publice româneşti”, a spus Augustin Lazăr, săptămâna trecută, la intrarea la şedinţa Consiliului Superior al Magistraturii.
De asemenea, preşedintele Klaus Iohannis a spus, la prima şedinţă CSM din acest an, că are speranţa şi încrederea că CCR va judeca cu multă obiectivitate sesizările asupra modificărilor la legile justiţiei, şeful statului spunând că aceste modificări au fost adoptate printr-o procedură neclară, ad-hoc, cu „pumnul în gura opoziţiei” şi sub presiunea timpului.
Luni, şi USR a anunţat că a depus la Curtea Constituţională o contestaţie pe cele trei legi ale justiţiei, liderul formaţiunii, Dan Barna, spunând că juriştii USR au descoperit şi alte motive de neconstituţionalitate faţă de cele sesizate deja de ICCJ şi PNL.