Primăria a decis în această săptămână să o facă pe coregrafa Silvia Macrea, cetățean de onoare al Sibiului. Manager şi coregraf al Junilor Sibiului, Silvia, ne-a dezvăluit secretele succesului ei și al celei mai respectate familii din Sibiu, familia Macrea care se contopește cu povestea celui mai vechi și apreciat ansamblu de dansuri folclorice din România. Povestea de viață a Silviei Macrea este una de film.
Fiica a doi dansatori și iubitori de folclor
Silvia s-a născut într-o familie de dansatori și iubitori ai tradițiilor și a folclorului românesc. „M-am născut în Sibiu. Din doi părinți, un mărginean talentat, tatăl meu a ajuns în 1944 să înființeze prima formație de dansuri și o hârtibăceană ambițioasă. Tatăl meu este din Gura Râului, mama mea de pe Valea Hârtibaciului. Ei s-au cunoscut la joc. Taică-meu înființase Ansamblul Junii Sibiului în 1944. Maică-mea a terminat Liceul Pedagogic, Școala Normală pe vremea aceea și îi plăcea foarte mult să danseze. Maică-mea nu avea legătură cu Junii, dar fiind învățătoare, era o foarte bună dansatoare, născută în Ighișu Vechi. Maică-mea ca absolventă a Școlii Normale a avut primul post ca învățătoare, în Bârghiș și în primul an de învățământ, făcea cu copiii dansuri populare”, ne-a mărturisit Silvia.
Poveste de dragoste în paşi de dans, la … bibliotecă
Unde s-au cunoscut părinții Silviei? La Biblioteca ASTRA din Sibiu, în timpul unui spectacol. Mama Silviei era bibliotecară, când tatăl Silviei a venit acolo să joace într-un spectacol. „Junii au avut un scurt spectacol, mama lucrând acolo la Biblioteca ASTRA a văzut spectacolul, s-au întâlnit și a întrebat cum poate și ea să danseze, pentru că ea se mutase deja în Sibiu. Și normal, când au văzut ce bună dansatoare e, imediat au luat-o la Junii. Taică-meu s-a îndrăgostit de ea între timp”, povesteşte Silvia. 
Silvia are o soră mai mare, fostă dansatoare şi ea
Deşi pe scenă la toate spectacolele, publicul o vede pe Silvia şi pe mama ei, când sunt chemaţi Veteranii, puţini poate ştiu că Silvia are o soră mai mare cu 11 ani, Ioana. Fiica Ioanei, nepoata Silviei se ocupă în prezent de copiii care doresc să ajungă când vor creşte mari, dansatori la Junii. „Sora-mea este mai mare decât mine cu 11 ani. Și sora mea a fost dansatoare, până la 23 de ani, când s-a căsătorit cu fotbalistul Adrian Văsâi, care este acum antrenor la copiii sub 14 ani, lotul național de juniori. Sora-mea s-a lăsat de dansuri, s-a apucat de afaceri. De 20 de ani merge frecvent la Ansamblul Veteranilor Junilor și mama și ea”, spune Silvia.
Înainte de a se naşte Silvia, tatăl ei şi-a mai dorit o fată
Celebrul Ioan Macrea, cel care a înfiinţat Junii Sibiului şi unul din cei mai respectaţi coregrafi şi astăzi, deşi a decedat, şi-a dorit foarte mult al doilea copil, tot o fată. „Tata își dorea foarte mult al doilea copil. Există un interviu din 1973, pe care Televiziunea Română l-a luat lui taică-meu, mama era însărcinată. Zicea, aveți o fetiță și soră-mea era mică. Și zice ce vă doriți al doilea copil. Tot fetiță. Păi cum, toată lumea și-ar dori un băiat. Și a zis nu: Eu îmi doresc tot fată, pentru că fata va spăla cămașa tatălui, întotdeauna. Și-a dorit din suflet să fiu tot fată”, îşi aminteşte Silvia.
Silvia, un copil crescut în sala de repetiţii, cu muzică populară
De mică, Silvia a văzut ce înseamnă jocul şi muzica tradiţională Românească. „Înainte de a pleca în turnee, se țineau repetițiile și până la 12 noaptea și eu adormeam pe bănci, în sala de repetiții, exact cu sunetul acela al muzicii. Poate a contat foarte mult și asta. De multe ori, taică-meu zicea, asta săraca cărată de mică prin sălile de repetiții, cred că nici nu vrea să se gândească când e mare să danseze vreodată. Eram toată ziua acolo”, relatează Silvia. 
Silvia a făcut primele „coregrafii” până la cinci ani, în şura bunicii de la Ighişul Vechi
Puţină lume ştie, că Silvia Macrea s-a născut un copil talentat la dans popular. Nu este vorba doar de faptul că este fiica unui mare coregraf şi a unei talentate dansatoare. Primele „spectacole” le crea în şura bunicii de la Ighişul Vechi, un model în viaţă pentru Silvia. Când părinţii şi sora plecau în turnee, Silvia îşi petrecea vacanţa la Ighişul Vechi, la bunica pe care a iubit-o nespus. „De obicei, când plecau în străinătate toți trei, până am început școala, mă trimiteau la bunica mea, în vacanță. Eu acolo stăteam două, trei, cinci săptămâni. Poate și asta mi-a prins bine, pentru că bunică-mea era văduvă. Am învățat tot ce ține de tradiții și de oameni. Când plecau în turnee, eu mergeam la Ighiș. Bunica mea poate era cel mai bun om pe care l-am cunoscut vreodată. Bunica mea era la ora aceea, cea mai bună prietenă a mea. Era o femeie care muncea, avea trei bivoli, cinci porci. Era foarte harnică. O și trăi până la 96 de ani. Am învățat la ea, în primul rând să mănânc sănătos. Am învățat să gătesc, pentru că bunică-mea făcea niște ciorbe absolut delicioase”, spune Silvia. Actuala coregrafă de excepţie a Sibiului, în urmă cu 40 de ani, făcea spectacole la Ighişul Vechi, având în „public”, bunica şi vecinii. „De mică, acolo la Ighiș, eram patru copii. Până venea bunică-mea din câmp, toată șura era transformată în sală de spectacole. Cream spectacole acolo în șură. Când venea bunică-mea de la câmp, o chemam și pe bunica lui vecina cu care mă jucam și făceam din trei – patru văduve și mai era nenea Traian care era singurul bărbat. Bunicul meu a avut joagăr de lemne în spatele șurii. Efectiv cream spectacole. Spectacolele începeau de pe joagărul de lemne, chiar cu gimnastică. Eu mă distram foarte mult. Le plăcea și lor foarte mult”, arată Silvia. Anii petrecuţi cu bunica de la Ighiş, au reprezentat o lecţie de viaţă pentru Silvia. „Acolo am învățat să mănânc și să gătesc sănătos. Acolo am văzut ce puternică poată să fie o femeie care este singură. Și eu am învățat foarte multe de la bunică-mea”, declară Silvia.
La cinci ani, la Mamaia, prima apariţie pe scenă şi primele aplauze
La cinci ani, Silvia Macrea, a decis că va dansa toată viaţa. Totul după un spectacol al Junilor, la Mamaia, primul în care ea a apărut pe scenă. „La cinci ani jumătate, în 1979, când Junii erau invitați la Mamaia, taică-meu s-a gândit să mă ia cu ei și am dansat cu ei pentru prima oară. Am repetat înainte. Eu am intrat la o Jiană a fetelor. Erau 20 de femei dansatoare, printre care era și mama și sora mea și a apărut o fetiță. Toată coregrafia am învățat-o cu fetele. Ce mi-a plăcut mie, în primul rând acolo, că tot publicul era în picioare și aplaudau. Și eu eram atât de fericită. Și când am ieșit am zis: tată, am greșit? Nu ai greșit. Dar așa-i că am dansat frumos? Eram un copil foarte fericit, că mă aplauda lumea. Și acum am imaginea aia, emoțiile de dinainte de a intra în scenă și când am ieșit, cât de fericită eram, ce felicitată eram de dansatoarele de la Junii. Toate mă luau în brațe și mă strângeau, mă considerau ca și copilul lor. Și acum o parte dintre ele sunt la Veterani și îmi zic Silvioara. Poate momentul acela a contat foarte mult. Și atunci m-am hotărât și am zis eu trebuie să dansez”, ne-a spus Silvia.
Primul partener de dans al Silviei, tatăl ei
Dacă copiii de azi au posibilitatea să meargă la cursuri de dans, la Palatul Copiilor, Silvia nu avea în copilărie unde să meargă să danseze cu alţi copii. Dar acasă, ea era partenera coregrafului Macrea şi aşa a învăţat să danseze. „Taică-meu își pregătea acasă, coregrafii. Lua diferite filme vechi din arhive. Își scria coregrafiile, își punea muzica și dansa și eu tot timpul dansam lângă el. Și el mă folosea pe mine ca și pereche. Și eu fiind copil, el zicea hai să încercăm asta, hai să vedem cum merge asta. Eu cred că aveam 7,8, 9 ani, tot timpul el își făcea coregrafiile cu mine și îmi zicea, tu ești foarte talentată”, îmi aminteşte Silvia.
„Şefa” Silviei, mama poreclită şi „generalul”
În spatele fiecărui om de succes, este cineva drag care a avut grijă să se ţină de capul lui să reuşească. Aşa e şi în cazul Silviei. Mama Silviei este „generalul” casei. „Eu am învățat foarte multe fiind mică. Ce se vorbea la mine în casă? De dans, de Juni, așa am crescut. Maică-mea e și azi generalul casei, ea conduce, chiar dacă am 45 de ani, mă ceartă pentru orice. Șefa tot ea e. Mama își dorea așa: să fac pian, să fac germană, să fac franceză”, povesteşte zâmbind Silvia. Şi aşa a învăţat pian şi germană, Silvia. Dar şi-a dat seama că dansul este prima ei dragoste pe viaţă.
Dansatoarea cunoscută în toată lumea, Silvia a făcut schi fond şi volei
Poate puţină lume ştie, dar Silvia a practicat sportul, nu doar dansul. „De exemplu am făcut doi ani de schi fond. Când a venit taică-meu și m-a văzut la un concurs la Păltiniș, că eu alerg pe schiuri, o zis, tu nu ești normală. Cum dracu să te duci să alergi pe schiuri ca nebuna. Du-te și coboară. Eu în clasa a patra am luat locul doi la schi fond, îl aveam antrenor pe Trâmbițaș și eu eram încântată. Mi-a trecut după doi ani. M-am apucat de volei. Între timp s-a înființat ansamblul. Eu făceam și volei și dansuri populare la Palatul Copiilor. La un moment dat m-am lăsat și de volei, că mi-am dat seama că ăsta îmi place dansul. Și din clasa a șaptea am făcut parte din Ansamblul Cibinul al Palatului Copiilor”, spune Silvia.
Silvia Macrea era să ajungă … avocată
După ce a terminat Liceul Pedagogic, Silvia Macrea s-a apucat de Facultatea de Drept la Bucureşti, având gândul că va deveni.. avocată, spre dezamăgirea părinţilor. După primul an de facultate, s-a transferat acasă, la Sibiu, pentru a se ocupa de copiii care aveau să ajungă Juni. „Am ajuns la Facultatea de Drept la București, pentru că prietena cea mai bună era studentă la București. Părinții ei cumpăraseră un apartament și ne-am mutat amândouă acolo. Era era la Medicină, eu la Drept. După primul an, m-am transferat de la București la Sibiu, pentru Ansamblul Cibinul al Palatului. Atât de mult îmi plăcea, eu aveam 18 ani. Și lucram cu copiii. I-am luat formați de mama”, spune Silvia.
Silvia l-a avut profesor la Academie, pe tatăl ei
Silvia Macrea a decis să facă şi Academia de Dansuri Folclorice, unde l-a avut ca profesor şi pe tatăl ei şi cei mai buni coregrafi din România. Unul din cei care au predat la această Academie, Teodor Vasilescu, este şi în prezent alături de Silvia, în spectacolele ei.
I-a murit tatăl, chiar în ziua în care îşi proba roba pentru cursul festiv al Facultăţii de Drept
La 25 de ani, Silvia a fost nevoită să se despartă de tatăl ei. Chiar înainte să îşi dea licenţa la Facultatea de Drept. „Când am terminat și Dreptul, taică-meu a făcut un accident vascular și a intrat în comă. L-a operat dr. Tănase care era prietenul lui, de două ori în aceeași zi. A fost ca o legumă, pe aparate. Exact la o lună aveam licența. Atâta mă rugam să se facă bine. Eu învățam pentru licență. Sufeream foarte mult, pentru că în afară de faptul că îmi pierdeam tatăl, îmi pierdeam cel mai bun prieten. Eu cu taică-meu vorbeam orice. Înainte de licență s-a prăpădit. Eu nu am apucat să îmi pun roba pe mine și să mă bucur de cursul festiv. Exact când eram la o colegă să îmi probez roba, pentru că a doua zi aveam cursul festiv, m-au anunțat să merg urgent la spital, că a murit tata. Nu am mai fost la cursul festiv”, povesteşte Silvia.
Momentul care i-a marcat viaţa Silviei Macrea – coma tatălui şi o promisiune făcută
Momentul care i-a decis viaţa Silviei Macrea a fost la 25 de ani, când, i-a promis tatălui ei, aflat în comă, că îi va continua munca şi nu va părăsi familia Junilor Sibiului. „Taică-meu când era pe aparate, în comă, eu m-am dus, l-am prins de mână și i-am zis, tată dacă mă strângi de mână și m-o strâns de două ori, soră-mea a fost șocată, doctorul a fost șocat, și i-am zis, uite, îți promit că termin facultatea și îmi pun diploma în cui. Acolo o pun. Poate îmi folosește vreodată ce am învățat. Îți promit, fă-te bine că eu duc mai departe tot. Și i-o curs uite așa lacrimile și pe dreapta și pe stânga. Nu putea vorbi nimic”, spune cu lacrimi Silvia. 
Silvia Macrea – ambasadoarea dansului popular românesc în toată lumea
După ce Silvia şi-a pierdut tatăl, a continuat să danseze şi să-i înveţe şi pe alţii asta. Aşa şi-a construit cariera de coregraf şi manager la Junii Sibiului. De câţiva ani, Silvia Macrea continuă şi ceea ce a făcut Teodor Vasilescu: îi învaţă pe străini, jocul tradiţional românesc. Şi face asta chiar la ei acasă. „După ce a murit tatăl meu, pe prietenul bun al tatălui meu, pe Teodor Vasilescu l-am considerat ca pe al doilea tată al meu spiritual. El a predat foarte mult și în străinătate folclorul și dansul popular românesc și pe urmele lui eu merg acum și predau în străinătate, pe unde a predat dânsul. Am predat în Hong Kong, Japonia, Taiwan, predau dans popular românesc, străinilor, care sunt înnebuniți după dansurile populare românești”, declară Silvia Macrea. 
Cea mai mare realizare a Silviei Macrea pentru Junii: Au casa lor şi continuă tradiţia
Întrebată care crede ea că a fost cea mai mare realizare a ei, de când este director la Junii Sibiului, Silvia a răspuns: „Junii nu au avut o casă a lor. Poate asta e cea mai mare realizare peste tatăl meu, asta e singura realizare, în 2012. Eu am vrut neapărat Junii să aibă sediul lor, cu sală de repetiție. (…) Tata a încercat să creeze din Junii un brand, un brand al Sibiului, un brand național și a reușit. Eu am preluat brandul creat de taică-meu. E foarte greu să menții și mai ales în ziua de astăzi sunt foarte mulți români care iubesc folclorul, dar tinerii din România, din păcate, nu mai știu ce înseamnă tradiție și atunci ce încerc eu să fac, să creez alt gen de spectacole, de teatru muzical coregrafic, în care să pui un personaj ca să-i atragem și pe tineri. Nu vorbim de sibieni, pentru că în Sibiu deja zic eu că Junii Sibiului înseamnă un brand și deja copiii din școală și copiii care vin să învețe jocul popular românesc și îi întrebi, ce vrei să faci când ești mare, dansator la Junii Sibiului.” 
Silvia Macrea: Am o datorie morală faţă de tatăl meu. Să duc brandul Junii Sibiului mai departe
Silvia este sibianca care nu a lăsat să moară dragostea pentru ce avem mai bun şi mai curat, tradiţiile. Junii Sibiului sunt cei mai buni ambasadori ai Sibiului, de zeci de ani. „Eu zic că la mine a rămas în primul rând o datorie morală față de tatăl meu, ca să duc mai departe brandul pe care el l-o creat. Cred că dacă ar trebui să o iau de la capăt, tot asta aș face. (…) Toată lumea crede că Silvia Macrea are o viață așa de frumoasă. E foarte frumoasă, pentru că faci ceea ce îți place, dar nimeni nu își închipuie cât e de greu să ai grijă de atâția angajați”, spune Silvia. 
Ce nu se ştie de Silvia Macrea: este bună bucătăreasă, fan Michael Jackson şi îi plac călătoriile
Silvia Macrea este o sibiancă căreia îi place să gătească, care ascultă Michael Jackson, îi plac călătoriile şi iubeşte câinii. „Michael Jackson este preferatul meu. De multe ori și când plec, pe avion mă relaxează foarte mult, în mașină de foarte multe ori. Am albumele. În clasa a VIII-a am câștigat locul întâi pe țară, la solo dans modern, exact pe o melodie de a lui Michael Jackson. Îmi plăcea să dansez orice gen muzical. Îmi place foarte mult să merg la Operă, dar nu am timp. Îmi place teatrul de balet. Însă, în afară de muzica populară, preferatul meu rămâne Michael Jackson”, declară Silvia. Cel mai frumos concert văzut de ea, a fost în 2018, în SUA, cel al lui Celine Dion. „Eu călătoresc foarte mult cu Junii, dar îmi place o dată pe an să îmi fac eu vacanța mea. Plec în SUA că acolo e prietena mea cea mai bună, fostul meu partener de dans. Îmi place Las Vegas unde sunt cele mai frumoase spectacole, show-uri din lumea asta, pe care le-am văzut vreodată. Concertul lui Celine Dion mi s-a părut cel mai mai frumos concert pe care l-am văzut eu vreodată în viața mea”, arată Silvia. Cu excepţia partenerilor de dans, Silvia mai are un bun prieten acasă, un ciobănesc de Bucovina. Oriunde călătoreşte, o face cu dragoste de Sibiu şi România. Și poate cel mai important lucru, Silvia nu a uitat niciodată că talentul și calmul le moștenește din Gura Râului, un loc de suflet pentru familia Macrea.
Bravo stimata doamna si felicitari.