Construcţia Ploieşti-Braşov va fi negociată de statul român cu unul dintre cei mai mari constructori chinezi de la nivel mondial în regim de parteneriat public-privat.
Este un proiect estimat la aproape 1,4 miliarde de euro, iar România va rămâne îndatorată pe o perioadă de peste 40 de ani, anunță Digi24. Au fost la început cinci oferte, inclusiv mari jucători europeni. Dar a ieşit un consorţiu chinezo-turc.
Ne plac iniţiativele pentru construcţia de autostrăzi, nu ne place însă să nu ştim pe ce criterii sunt atribuite contractele şi ce impact vor avea asupra economiei ţării. Or, fix asta se întâmplă cu parteneriatele public-private. Sunt extrem de obscure. Nu se fac licitaţii, ci doar negocieri, iar criteriile nu se cunosc. Aşa ajung ţările captive, îndatorate şi în final să plătească cu vârf şi îndesat. Iar exemple vin din toată lumea.
Guvernul va începe negocierile pentru construcţia, în regim de parteneriat public-privat, a autostrăzii Ploieşti-Braşov cu asocierea formată din companiile China Communications Construction şi turcii de la Makyol, potrivit informaţiilor obţinute de Profit.ro. Se promite un proiect complex şi de calitate superioară, pentru care România va oferi o cesiune pe 44 de ani. Timp în care va achita lucrarea, mentenanţa şi dobânzi.
Potrivit studiului de fundamentare, investiţia de 1,36 de miliarde de euro pentru construcţia de 100 de kilometri va fi finanţată în proporţie de cel mult 25% de stat, iar restul va fi acoperit de partenerul privat.
Pentru acest proiect complex al autostrăzii Ploieşti-Braşov guvernul anunţa la sfârşitul anului trecut că cinci investitori au fost interesaţi şi au depus oferte. Din care s-a ales. În etapele următoare se negociază direct. Există un cost anunţat al construcţiei, dar costurile finale pot fi de câteva ori mai mari.
Povestea cu drumul care să taie munţii a început în urmă cu 15 ani
Guvernul a eşuat de trei ori până acum în punerea în practică a proiectului inclusiv prin parteneriatul public-privat, care lasă finanţarea în sarcina constructorului. A primit chiar şi sprijinul Băncii Mondiale pentru construcţia autostrăzii, însă a renunţat şi la această idee.
După multe eşecuri, pentru autostrada care pare de o veşnicie încremenită în proiect se mai bagă o fisă şi se reia încă o dată procedura de parteneriat public-privat.
Alegerea unui grup chinez se poate dovedi usturătoare. Sunt multe experienţe amare
Un exemplu clar vine din Muntenegru. Un împrumut chinezesc pentru o autostradă de 809 milioane de euro a dus la creşterea gradului de îndatorare la peste 70% din PIB a micului stat. Proiectul a fost făcut de asemenea în parteneriat public-privat cu chinezii. La construcţie s-au folosit bani chinezeşti, companii chineze şi materiale importate cu scutire de taxe. Chiar și muncitori au fost aduşi din ţara asiatică – 70% din forţa de muncă implicată era chineză.
În final, Muntenegru a fost nevoită să crească taxe şi să îngheţe parţial salariile în sistemul public ca să îşi ajusteze finanţele publice. Iar autostrada s-a dovedit a fi mai costisitoare şi riscă să rămână neterminată.
De asemenea, Pakistanul a ajuns la mâna FMI după ce s-a îndatorat Chinei pentru a dezvolta infrastructură pentru Drumul Mătăsii.
Laos la rândul său a fost nevoită să concesioneze un port strategic pentru a stinge o datorie faţă de Beijing.
Malaezia a renunţat recent la mai multe proiecte chineze pentru că erau împovărătoare.
Proiectele sunt făcute astfel încât să fie benefice Chinei, iar România a căzut în această capcană, în ciuda avertismentelor venite de la Bruxelles cu privire la interesele Chinei. Nici alte state nu iau în considerare viitorul pericol. De exemplu, Croaţia a urmează să semneze nu mai puţin de 9 acorduri pentru investiţii chineze. Pericolul unor astfel de investiţii este că pot aduce ţările în punctul în care să nu mai poată face faţă. Şi greşelile de moment să ajungă să fie plătite de viitoarele generaţii.