V-o mai amintiți pe „doamna cu porumbeii” din filmul Singur Acasă II? Exact, cea care l-a speriat de moarte pe Kevin cînd a apărut noaptea, învăluită într-un stol de porumbei, și care trăia de pe o zi pe alta în mansarda Operei din New York.
Ei bine, avem și noi varianta autohtonă. Un comerciant din Târgul de Crăciun a surprins o fotografie care a încălzit inimile internauților. Imaginea înduioșătoare cu o bunicuță care hrănește porumbeii din puținul pe care îl are, a stârnit imediat un val de simpatie pe Internet. Femeia pare că înțelege spiritul Crăciunului mai bine ca noi toți și are șanse mari să devină o imagine emblematică pentru Târgul de Craciun din Sibiu.
Nu mai știe exact când s-a născut dar crede că a trecut de 90 de ani
Ora de Sibiu a căutat-o pe bunicuța care hrănea porumbeii în Piața Mare și a aflat că aceasta are o poveste de viață demnă de un scenariu de film. Am gasit-o în Catedrala Mitropolitană unde era cufundată în rugăciune.
Are în jur de 90 de ani. Nu-și mai amintește exact anul în care s-a născut. E tare necăjită și crede că Dumnezeu a uitat de ea. O fată i-a murit într-un accident de mașină iar cealaltă a trecut zilele trecute printr-o operație dificilă. Nu înțelege de ce fiicele ei au trecut prin încercări atât de grele. Spune că se roagă la Dumnezeu s-o ia la el. Bătrânețea i se pare o haină mult prea grea. Redăm mai jos interviul sfâșietor, care ar trebui să ne pună pe toți pe gânduri.
R: Cum vă numiți?
Bunica: Nici nu mai știu cum mă cheamă, așa sunt de supărată. “Bunica”, așa îmi spun toți. Să nu-mi dați numele pe la televizor, că eu nu sunt cu de-astea.
R: Vă place să petreceți timp în compania animalelor?
Bunica: Dau la animale dacă am, dacă nu, Maica Sfântă îmi dă. Nu mă duc să fur, nu mă duc să înșel…
R: De ce sunteți așa de necăjită?
Bunica: Am o fată care are diabet și e la spital. Zice că stă pe masa de operație de trei ore și jumătate.
R: Acum în aceste momente?
Bunica: Da, astăzi. Nu pot eu să vă povestesc. Vă spusei, eu nu știu nici cum mă cheamă. Îmi vine să urlu! (plânge) Nu mai văd, sunt operată la ochi, sunt vai de capul meu. Plec de nebună pe străzi. Mi-a murit o fată de 50 de ani, a avut un accident de mașină. Nu știu, pe mine nu mă vede Dumnezeu? Fata tânără și eu bătrână…Nu mă poate moartea roade. (plânge)
R: Ați avut o viață grea, așa este?
Bunica: Grea, de cum m-a făcut mama.
R: Câți copii aveți?
Bunica: Două fete.
R: Trăiesc amândouă sau două cu cea care a murit în accident?
Bunica: Una mi-a luat-o Dumnezeu și una care mi-e că moare înaintea mea. (plânge)
R: Ce vârstă aveți?
Bunica: Nici nu mai știu. Cred că am intrat în 90. Nici nu mai știu ce e de mine.
R: Vă amintiți anul în care v-ați născut?
Bunica: Nu-mi mai amintesc. (plânge) Și Dumnezeu a uitat de mine…
Povestea “doamnei cu porumbei” atinge sufletele sibienilor înainte de Crăciun
După apariția fotografiei pe rețelele de socializare, sibienii au reacționat imediat.
“E bunicuța de la Catedrală…o puteți găsi acolo în fiecare seară, la slujbă…Are o poveste de viață impresionantă” – a scris A. D.
“A suferit mult bunica…Acum vine singură la biserică, însă ani de zile a adus-o, în scaun cu rotile, pe fiica sa, Aurica, paralizată în urma unui accident de mașină.”, își amintește A.V.
“O cunosc pe bunică! Se află în Catedrală, în fiecare dimineață, de ani de zile. Pe același scaun. Nu cere nimic, se roagă și se bucură de orice! Are o poveste de viață foarte tristă”, a scris și M.N.
“Și – a pierdut fiica, era în scaun cu rotile, după un accident. Ce soartă… își poartă, povara cu demnitate”, a povestit emoționată M.N.
“O găsești pe bunicuță zilnic la Catedrală….. întotdeauna stă pe băncuță și citește rugăciuni. Într-adevăr are o poveste de viața impresionantă și foarte tristă”, zice și S.T.
“Vine des în targ, în același loc, în jurul amiezii.”, spune R.B.
Un miracol de Crăciun
Povestea “ doamnei cu porumbeii” ne învață pe toți lecția bunătății și a omeniei. Ne învață că Craciunul este despre ceea ce avem nu despre ceea ce cumpărăm. Ne aduce aminte că familia este totul și că fără bunătate și fără iubire și dăruire față de semenii noștri Craciunul n-ar mai fi Crăciun. Bunicuța noastră nu a hrănit doar porumbeii. Ne-a hrănit și nouă sufletele cu speranță. Cu speranța că putem face lumea un loc mai bun. Începând de acum. Depinde de fiecare dintre noi.
Bunica asta are casa? Are buletin? Are medicamente? Cum o putem ajuta? Ce se intampla cu fiica ei?
Hai sa strangem alimente, imbracaminte, incaltaminte, medicamente, daca are nevoie.
Facem ceva?