Un sibian din Apoldu de Sus le arată nemților frumusețile României. A deschis o firmă de turism de succes

Paul Buchfellner este un sibian născut și crescut în Apoldu de Sus, dar care imediat după Revoluție a plecat împreună cu familia în Germania. După 20 de ani acolo s-a gândit să lege cumva viața din Germania de cea din România. Și așa a deschis o formă de turism prin care aduce străinii în țara lui natală și le arată ce are mai frumos. Paul Buchfellner a povestit pentru da.zf.ro

Paul Buchfellner, şi-a petrecut o bună parte din viaţă în Germania. Apoi, s-a întors acasă şi a fondat agenţia de turism Karpaten Outdoor Tours pentru că a vrut să le arate străinilor ce are România de oferit. Astfel, acum el îşi împarte timpul între patria-mamă şi cea care l-a adoptat şi unde locuieşte încă familia sa. Pe plaiuri mioritice, alături de turiştii săi veniţi din diverse colţuri ale Europei, se ia la trântă cu înălţimile munţilor Carpaţi, se încarcă cu energie din natură sau ca urmare a vizitelor la cramele locale, iar tura se completează cu o doză bună de cultură. Şi face asta cam 200 de zile pe an sau chiar mai bine. Restul le petrece alături de soţia sa – tot româncă, şi de cei doi băieţi.

„M-am născut în România, sunt originar dintr-un sat de şaşi de lângă Sibiu ce se numeşte Apoldu de Sus. Am copilărit aici şi nu am decât amintiri foarte faine din primii mei ani de viaţă. Nu aş da perioada aceea nici pentru milioane de lei, mai ales când o compar cu copilăria celor de astăzi“, spune antreprenorul.

A făcut şcoala şi armata în România, iar pe 25 iunie 1990 a plecat împreună cu părinţii în Germania. „Toţi din zona noastră voiau să plece.“ Îşi aminteşte că au mai rămas doar 5-6 familii.

„Noi am plecat cu două valize şi atât. Acum sunt la vârsta părinţilor şi uitându-mă în urmă mă gândesc cât de greu le-a fost să lase totul în urmă. E adevărat că în Germania au găsit un viitor mai bun, dar acolo nu e patria ta, nu eşti acasă.“

Au plecat către Nuremberg, unde aveau pe cineva care i-a ajutat să o ia de la zero. Totuşi, an de an au revenit în România în concediu. „De fiecare dată când mă întorceam eram tot mai convins că vreau să fac ceva aici, ceva ce să combine şi viaţa mea din Germa­nia, dar şi ce găseam în România când veneam.“ Nu ştia însă ce ar putea să facă pentru că nu este meşteşugar, nu este un artizan care poate crea ceva. În Germania se înscrisese la o şcoală de mecanici auto, dar nu i-a plăcut aşa că nu a terminat-o. „Apoi m-am înscris la cursuri de electroIT şi am ajuns să lucrez pentru Vodafone Germania. Am fost, timp de 10 ani, store manager, însă la un moment dat magazinul s-a închis şi a trebuit să iau o decizie.“

Era într-un moment de cotitură. Trăise 20 de ani în România. Trăise 20 de ani în Germania. Şi ajunsese să se întrebe ce urmează.

„La momentul acela toate concediile mi le petrecusem în România, cu excepţia lunii de miere când am mers în Canada, în zona Rocky Mountains.“

Era anul 2006 când şi-a cumpărat prima maşină de teren în România şi venea din când în când cu prieteni pentru a le arăta ce frumos e aici. Tuturor le plăcea ce ajungeau să descopere, aşa că Paul Buchfellner s-a gândit că ar putea face ceva în direcţia aceasta.

„Avem la momentul acela un job nou, dar mi-am dat demisia pentru că eu câştigam prea puţin să trăiesc şi prea mult ca să mor. E o vorbă a germanilor. Soţia mea când a auzit atunci a plâns.“

În 2009 începuse să facă ture cu turiştii, dar ca hobby, pe lângă job. Doi ani mai târziu a decis să pornească pe acest drum al antreprenoriatului în turism. Era însă deja prea târziu pentru că era vara, iar oamenii îşi stabiliseră concediile pentru acel an.

„În 2012 am participat la târgul de turism CMT de la Stuttgart. Acolo am găsit şi primii clienţi.“ A fost un grup de turişti din Germania care au dorit un tur cultural de circa 14 zile. Planul său a fost încă de la început să ofere ture de aventură. „Am crescut însă apoi frumos, chiar în direcţia asta.“

Acum are 30-35 de grupuri de turişti pe an, fiecare de câte 5-7 sau până la 9 oameni. Cei mai mulţi, 70%, vin din Germania, dar are şi „musafiri“ din Austria, Elveţia, Luxemburg sau Olanda.

„Mulţi ştiu despre România că este o destinaţie interesantă, dar sunt totodată sceptici pentru că au deja formată o imagine de ansamblu, nu tocmai pozitivă.“ După un sejur de 6-7 zile însă toţi spun că nu se aşteptau la o vacanţă atât de reuşită, nu se aşteptau să găsească oameni atât de faini, care să îi invite la ei acasă să bea un pahar de vin. „Ei nu sunt obişnuiţi aşa.“

Când a decis să înceapă acest business, în 2011, Paul petrecea în România 50-60 de zile pe an, însă numărul acestora a crescut constant. Sezonul de vacanţe începe în aprilie şi se încheie în noiembrie. „Iarna e mai greu să dezvolţi turismul de aventură, noi mergem de regulă cu ATV-urile, cu maşinile de teren sau pe biciclete. Pentru sporturi de iarnă România e mai puţin cunoscută.“ Astfel, în sezonul rece, el se întoarce în ţara care l-a adoptat.

Familia sa locuieşte încă în Germania. Are doi băieţi, unul de 14 şi un altul de 10 ani. Paul este însă plecat o bună parte din an, petrecând în prezent 200-230 de zile în România. „Soţia mea este originară din acelaşi sat cu mine, a crescut pe aceeaşi stradă, însă ea a plecat când avea doar 12 ani. Întâmplarea a făcut apoi să ne regăsim.“

Deoarece el petrece atât de multă vreme în România, şi-au pus problema să se mute cu familia aici. „Totuşi, soţia mea se gândeşte ce poate face, nici nu mai vorbeşte limba la fel de bine, şi să se mute la sat e dificil. Au mai rămas puţini tineri şi puţini copii.“

Aşa că, momentan, el face naveta între cele două ţări. Plus că, familia sa petrece 3-4 săptămâni vara în România. „E vacanţa noastră. Anul trecut însă am mers împreună şi o săptămână în Egipt pentru că nu mai fusesem de multă vreme la mare.“

Lui Paul Buchfellner i-ar plăcea să se întoarcă şi în Canada, unde şi-a petrecut luna de miere, dar şi să meargă în Alaska. Îşi aminteşte că atunci când a fost prima dată în Canada a mers la o cascadă. De unde lăsai maşina trebuia să mergi cam 15 minute pe jos. „Pe drum am întâlnit un domn ce mergea alături de un copil. În timpul acesta fredona fluierând un cântec german pe care l-am recunoscut. Şi am intrat în vorbă cu el şi mi-a spus că e fericit că a revenit în acest loc după 20 de ani. Aceeaşi bucurie a revederii mi-o doresc şi eu.“ Să vezi aurora boreală şi să mergi cu sania trasă de câini husky e ceva unic, spune el. Ar putea petrece o lună acolo, la o cabană din munţi, alături de cei dragi.

Tot el spune însă că avem şi în România ceva din Canada şi ceva din Alaska.

„Pentru mine, ceea ce fac nu e un job, ci mai degrabă un hobby. Promovez o ţară, o destinaţie ce merită să fie cunoscută. E important să ne întoarcem privirea către Est, să vadă şi alţii ce frumos este în România. Este o combinaţie de locuri şi oameni.“

Oliver Bauer, co-proprietar al cramei Bauer spunea recent că o destinaţie sau, de fapt mai multe destinaţii cu o idee unitară, care l-au impresionat au fost excursiile în natură organizate de Paul Buchfellner la Karpaten Outdoor Tours. „De fiecare dată aceste ieşiri în natura neatinsă din România, natură care te lasă fără cuvinte, completată de cunoştinţele vaste ale ghidului despre flori, plante şi căi nebătute de turişti, dar des folosite de localnici, sunt pentru mine o revelaţie. În orice anotimp (am fost şi primăvara, vara, dar şi iarna – din păcate toamna pentru mine este un «no – go» pentru vacanţe pentru că e perioada culesului), aceste excursii au fost ca o gură de aer proaspăt.“ Pe vârf de munte, în mijlocul naturii, după o zi de călătorie, Paul găteşte la ceaun sau grătar – numai cu produsele locului – o cină pentru toţi, adaugă Oliver. „Nimic mai gustos!) Nimeni nu se mai gândeşte la «cotidian» – toţi ne dăm seama că suntem atât de mici în faţa majestăţii sale, natura.“

Clienţilor săi, Paul le propune trasee, însă ei sunt cei care aleg direcţia de mers. Iar ca ture, există două posibilităţi. „Ne putem caza la pensiuni sau la cort.“ Şi pensiunile sunt diferite, deci depinde de ce vor turiştii. Se poate opta pentru cazări standard sau pentru cele premium pentru că România are opţiuni ce pot sta la aceeaşi masă cu cele din vest. Cei care aleg să meargă cu cortul, pot pune cortul pe maşină sau pot dormi în iarbă. Există şi posibilitatea de a combina cele două opţiuni. Turele clasice durează între 6 şi 10 zile de regulă.

„Noi nu facem turism extrem, nu facem concursuri cu maşinile pe munţi. Mergem cu maşini de teren, dar pe drumuri deja bătute, nu le deschidem noi. Încercăm, atât cât putem, să respectăm natura.“

Printre aventurile trăite alături de turişti, el menţionează câţiva urşi pe care i-a zărit de depărtare. Turiştii au fost însă încântaţi. „Cel mai mult vizitatorilor le place însă contactul uman, faptul că pot interacţiona cu localnicii.“

Recent, Paul a revenit dintr-o tură în Albania, în munţi, unde a mers alături de un grup care a vizitat anterior România alături de el. În România nu face doar offroad. „Mergem o zi pe munte, o zi vizităm o biserică fortificată sau ajungem la o cascadă. Putem merge o zi şi la o cramă din România, fie la Bauer, fie la Liliac unde avem posilitatea de a dormi în vie în cort.“ Când vine vorba de destinaţiile sale preferate, zona Munţilor Apuseni e în opinia sa una dintre cele mai frumoase din România. Iar munţii săi de suflet sunt Cindrel şi Şureanu.

Are – de mai puţin de un an – şi o cabană proprie în munţii Cindrel. Este prea mică pentru a-şi caza grupurile de turişti, însă mai merge uneori pentru o noapte. Unii dintre vizitatori stau în curte la cort.

„Când vine vorba de viitor, vrea să cresc, să mă dezvolt, dar în ritmul meu. Nu îmi doresc un business cu volume mari. Circa 20-30% dintre cei care au mers alături de mine într-o tură revin şi vor să încerce altceva, iar alţii mă recomandă mai departe.“

Una dintre pasiunile sale este gătitul, aşa că în viitor i-ar plăcea să aibă o cabană de 10-15 camere unde să stea la poveşti cu vizitatorii, să le pregătească de mâncare.

„Nu vreau ceva mare, vreau să am contact cu oamenii care îmi trec pragul. Acum însă nu am timp, mi-ar trebui o dublură sau două.“

Chiar şi acum el e cel care găteşte în timpul turelor cu turiştii. În Albania, spre exemplu, a pregătit tocăniţă de viţel. Nu e adeptul preparatelor complexe, ci crede în condimente naturale şi în ingrediente de bună calitate. „Contează ce pui în mâncare. Uneori pregătesc fasole, alteori carne la ceaun sau la grătar.“

Şi mai contează să pui suflet, ca în tot ce faci.