O educatoare din Sibiu a trăit o experiență cutremurătoare în lupta cu coronavirusul. Medicul sibian Egri Eduard, a postat pe pagina sa de Facebook, istorisirea sibiencei care îți lasă pielea de găină.
Educatoarea a relatat în cele mai fine detalii, experiența pe care a trăit-o, luptându-se pentru viață. Aceasta a dezvoltat o formă avansată a bolii, trăind astfel niște zile de coșmar, care vor pune pe gânduri multă lume. Aceasta a structurat mesajul în două părți.
„Doamna Maria, fiind educatoare, obișnuia să spună povești copiilor, de data asta ne spune povestea ei, adulților, poate mai învățăm și noi câte ceva și pe care m-a rugat să o public pe pagina mea”, spune Egri Eduard
Prima parte:
”Bună, dragii mei prieteni. Ultima mea experiență. Am rețineri să expun public, dar vreau să îmi pun în gardă oameni dragi. Dar să încep. Voi încerca să fiu cât se poate de concisă. În urma unor zile când mă simțeam prea obosită și o durere profundă în pulpa piciorului drept care a venit de nicăieri , vineri 9.10.2020 seara fac prima febră de 38.4 cu durere de cap. Zic mă chinuie iar sinuzita și amețeala era specifică sinuzitei mele. Apoi lucrasem tură dublă și am spus s-a acumulat oboseala. Asta e grupa mică. Sâmbăta 10. 10. 2020, ziua mea de naștere. Acum îmi aduc vag aminte că am vorbit cu câteva persoane dragi. Nu mă simțeam bine dar îmi spuneam e sinuzita sau o viroză de la copiii de la grădiniță.Așa e mereu cu grupa mică.
Au fost foarte bolnavi mulți. Am făcut toată ziua câteceva prin casă și tortul lui Matei. Aveam o febră de 37.4.Un parasinus și îmi reveneam.Totusi se întâmpla ceva ciudat mă înțepa peste tot și am început să intru în panică și am spus fetelor nu vine nimeni la noi de ziua lui Matei ne organizăm îi face ziua frumoasă dar între noi. Așa a fost. Sâmbătă noaptea din nou febră 38.4 Tusea devenea sâcâitoare. Duminică noaptea nu am mai făcut febră.Luni simțeam o durere de cap profundă, dar durerile de cap la mine veneau des de nicăieri având destul de des migrene urâte și 4-5 zile. Miros de lemn ars. Am mers la servici de după masă. Protejată la fel ca în fiecare zi. Masca pusă în casă, scoasă când mă întorceam după ce mă igenizam bine pe mâii și îmi lăsam totul în baie. În jurul orei trei, când copiii încă dormeau m-au luat niște frisoane puternice. Am avut un coldrex în geantă, am luat dar nici un efect.
Am termometru în grupă, îmi iau febra 38.2.Am plecat spre casă cu autobuzul deși aș fi putut să îl chem pe soț . Dar ca de obicei eu spun că fac față. Ajung cu greu acasă, iau paracetamol cu algocalmin să îmi scad febra. 39.4. Și începe calvarul. Nu vreau să merg nicăieri dar febra nu o pot menține sub control mai mult de 3 ore. Marți medicul de familie era după masă. Vorbesc la telefon cu asistenta și o trimit pe Simona să îmi aducă o rețetă de antibiotic, sau ceva. Asistenta a întrebat cum mă simt și deja și Simona avea rețineri. Mi-a spus să merg la urgență, pentru test. Se ruga nepoata mea care e asistentă. Mătușa nu mai e sinuzită. Deja nu mai reușeam să mă ridic din pat fără ajutor. Am sunat la urgență, m-a dus Simi cu mașina cu acordul lor fiindcă nu aveau ambulanță liberă. De la 14.30 până seara la 8.30 am trecut prin proceduri, așteptat mult. Nu erau suficienți medici. Curtea spitalului la urgență devenea tot mai plină. Am fost testată, nazal, bucal și mi-a luat sânge. Am primit hârtie de izolare în așteptarea rezultatului. A doua zi la ora 14. Sunteți pozitivă. Vă prezentați la spital pentru reevaluare. Ajung la spital. Din nou hârtii, raze la plămâni, consultul doamnei doctor de la infecțioase și iar birocrația de la DSP. În urma analizelor de sânge se impune antibiotic. Primesc Azitromicina , miofilin, complex de vitamina c, zn, e.. paracetamol și îmi spune că în plămâni nu se aude nimic să mă izolez să îmi iau tratamentul și să am grijă să nu decompeseze boala că nu au loc în spital. Am mai stat după hârtia de la DSP până la 9 seara afară. Făceam din nou febră. Am ajuns acasă din nou febră 38.7.A doua zi eram toți izolați. Mi-a adus nepoata tratamentul și am început să îl iau. Am făcut mereu febră pe tratament mă simțeam tot mai rău durerile îmi macinau mușchi. Am stat acasă de frică până duminică după masă când Simona a venit din dormitor. Mama ajunge nu mai pot să văd că mori aici. Era și ea confirmată pozitiv cu dureri de sinusuri puternice și cap dar febră ușoară o zi. Am început să plâng și îi spun lui Simi îmi este foarte frică dar dacă voi asta spuneți sunați la salvare. Mă încurajau. Vei primi o perfuzie pe care a primit-o și Simo și îți revi. Vine salvarea mă duce la urgență, deja aveam probleme de respirație și doar sprijinită mai puteam merge. Boala a decompensat spune doamna doctor. Ajung din nou la consultație tușeam foarte rău. Se aude foarte urât la plămâni. Mă pune pe cărucior și mă duc de urgență la tomograf. Dar nu am loc în spital. Vă țin in locul de triere și poate mâine rezolvăm un loc, sune doamna Doctor. În ultimul moment când plecam spre tomograf iese din cortul de consultații doamna doctor. Doamna Maria după tomograf veți fi adusă aici la noi la infecțioase. Avem un pat. Am ajuns la 10.30 seara în salon cu febră 38.2.Direct în perfuzii. Paracetamol Perfuzabil.Am fost internată într-un spital modular nou. Deschis sâmbăta cu o zi înainte. Totul e impecabil în salon cu încă trei doamne. Mă încurajează una dinte ele și spune că după două zile de perfuzie voi fi mai bine. Doamna din stânga mea e mai grav. Este pe oxigen, respiră foarte greu. Ne spun asistentele că are o problemă mai veche de 1 an la plămâni dar că acum cu parșivul de virus, în 4 zile s-a agravat. Eu mă simt tot mai rău toți se întreabă de ce nu scade febra iar la față devin de un roșu neobișnuit.”
Partea a doua a poveștii, pentru cei cu forme grave care încearcă să se trateze acasă dar și despre oamenii care se luptă cu disperare să salveze vieți.
”Începe calvarul lângă patul meu. Doamna intră în stop cardio. Are 56 de ani. Medici, asistente, monitoare îmi izbesc mereu patul, electrozi, șocuri, o scapă, o readuc în puls. Multe minute, multă disperare și un medic tânăr care a alături de alt coleg și asistente au ajuns la capătul puterii. Cu amărăciune în glas, vă rog să ne oprim. Nu se mai poate face nimic.
Mă încurajează pe mine. Moralul sus Doamna Maria, va fi bine. Eu tot mai rău, febră dureri puternice în piept și spate. Primesc și axiar să trec mai ușor prin șoc. Proceduri, de cum să predea aparținătorilor lucrurile ei. Tot demersul în fine foarte greu. Dar protocoalele. De la ora 8 până la 15.30 după masă a stat în patul de lângă mine acoperită cu cearșaf atât. Până au venit cu acei doi saci negri. Era transferată de la un alt spital și ei trebuie să o ia. Am simțit mereu răceala morții lângă mine. A doua zi după 24 de ore de nesomn avea să moară și femeia din stânga mea. Eram paralizată de spaimă. Din nou acei saci negri dar la ea s-a rezolvat în maxim o oră fiind internată pe secția de infecțioase. Starea mea devine îngrijorătoare cu tensiune mare insuficiență respiratorie dar prima noapte fără febră. E miercuri începe prima criză profundă fără a putea duce și aduce aer în plămâni. Tusea era cu cuțite puternice în piept și spate. Am o a doua, criză și credeam că va ceda. Apoi a treia care m-a devastat de durere. Îmi crește tensiunea. Îmi scade saturația risc de infarct spune hotărât doamna doctor de gardă. Mă pun de urgență pe oxigen. Respir un pic mai bine. Durerile din piept sunt un pic mai ușoare. 6 zile de oxigen zi și noapte. Dormit doar pe burtă. 5 flacoane de perfuzii pe zi, 2 injecții în burtă, antibiotic în branulă, 5.branule schimbate că nu am vene prea bune, 6 pastile dimineața și 6 seara. Am trecut prin moarte. Am ficatul mărit spune doamna doctor dar că nu se putea altfel. Sunt pe un teren fragil dar încet mă voi recupera. Ieri mi-a luat testul. Aștept să vedem ce se va întâmpla. Acum sunt bine respir mai ușor dar persistă durerile din piept. Am trecut prin moarte, dar Maica Domnului nu m-a lăsat și dragostea celor care mă iubesc. Sunt alt om. Viața are alt sens acum. Vreau doar să mai punctez. Virusul pentru unii nu e nimic. Nu au simptome, pentru unii e o viroză, pentru unii o gripă, pentru alții o răceală mai puternică, pentru alții moartea. Nu o fac pe deșteapta, nu îmi dau cu părerea despre medicină. Am avut parte de un medic ca o mamă, iar asistentele la fel, calde și empatice. Cu ajutorul lui Dumnezeu mă voi recupera încet încet. Acum să mă ajute Dumnezeu să îmi iasă test negativ, dar nu știu. Vă îmbrățișez cu drag pe toți! Vă rog să fiți responsabili. Aveți grijă de voi dar și de ceilalți. Aceasta a fost experiența mea cu virusul și știu că am drum lung de refacere cu precauții majore pentru plămâni și ficat în special. Dar încet îmi voi reveni. Mai am multe lucruri frumoase de realizat și de ajutat pe cei care au nevoie de mine.”
de ce a mers la serviciu cu simptome? sa-i imbolnaveasca si pe altii?