Sibienii au fost, mai mereu, catalogați ca fiind oameni săritori, deschiși și cu un spirit civic dezvoltat. Toate poveștile despre oamenii locului spun că te poți baza pe ei la nevoie. Realitatea o fi, totuși, alta? S-a schimbat, cumva, atitudinea sibienilor?
Alexandru este născut și crescut în Sibiu. A trăit mereu aici și, de fiecare dată când a părăsit țara, a lăudat cât a putut aceste meleaguri, inclusiv oamenii care le ocupă. Când cineva îndrăznea să spună despre sibieni lucruri urâte, tânărul le lua apărarea. A crezut mereu despre ei că sunt oameni săritori, care nu stau nicio clipă pe gânduri atunci când le ceri ajutorul, însă, încet, încet, părerea i se schimbă.
Joi s-a dus cu treabă în oraș. Se afla în curtea unei instituții publice, când și-a dat seama că și-a uitat telefonul acasă. Avea nevoie urgent să sune pe cineva, așa că primul gând a fost să ceară ajutorul unui trecător. Prima persoană pe care a rugat-o să-i împrumute mobilul i-a spus că n-are minute, a doua că nu are telefon, iar a treia l-a blocat cu un „NU” răspicat… Fiindcă n-a avut noroc în locația unde se afla, a plecat la benzinăria din apropiere. S-a gândit că poate oamenii sunt reticenți, fiindu-le teamă că nu are intenții bune și că va fura telefonul. Cum la benzinărie sunt camere de supraveghere, nu se gândea că va fi din nou refuzat. Dar nici aici nimeni nu a vrut să-l ajute.
„Sunt în curtea unei instituții publice. Am plecat pe grabă, doar mapa cu acte și mi-am uitat telefonul. Trebuie să sun pe cineva de urgență. Rog cel puțin cinci persoane să mă lase să sun două minute… Refuz peste refuz. De la <<nu am telefon>>, la <<nu mai am minute>>, la un hotărât <<nu>>. Îl rog pe polițistul comunitar de la intrare. Îmi spune că nu se poarte, că nu este permis să sune de pe telefonul de serviciu. Mă duc la benzinăria din apropiere. Rog angajații de acolo, persoanele care așteptau la rând pentru plată… La fel, niciun ajutor. Am avut, într-un final, noroc cu un domn care alimenta. După câteva minute, din nou în aceeași curte, se repetă același scenariu. Am noroc abia după câteva minute și mai multe încercări cu un alt domn.
Concluzie: Ferească Sfântul să mai ceri ajutor în zilele acestea pe stradă.
Sunt tot mai dezamăgit de Sibiu și de oamenii de aici. Mai de mult, când mergeam prin Europa, spuneam cu mândrie că vin de la Sibiu. Majoritatea, cânt auzeau de Sibiu, spuneau că aici trăiesc ciobani, iar eu mă supăram. Acum încep să le dau din ce în ce mai multă dreptate”, a povestit sibianul pe rețelele de socializare.
Tânărul a încercat să își explice care ar putea fi motivul pentru care, din zeci de oameni, doar doi au vrut să-l ajute, iar asta cu multe rugăminți. El spune că era îmbrăcat decent, curat, purta mască de protecție și le-a vorbit frumos tuturor. Are o singură întrebare. Mai există spirit civic în Sibiu?