Alina și Florin Nechifor, doi soți din Botoșani, stabiliți de 15 ani în Italia, au reușit, după ani întregi de așteptare, să adopte două fetițe din județul Sibiu. Drumul n-a fost deloc ușor, pe parcurs li s-au închis multe uși în față, însă nu s-au dat bătuți. Și-au dorit atât de mult să-și întregească familia încât au făcut toate demersurile necesare pentru a le putea avea lângă ei pe cele două surori. În anul 2017, cei doi au depus pentru prima dată actele pentru a înfia un copil, iar la finalul anului 2021 au primit un răspuns favorabil.
Alina și Florin Nechifor și-au petrecut ultimele luni din 2021 în așteptarea unei decizii din partea Tribunalului Sibiu, aceea de a le încredința spre adopție două fetițe, în vârstă de patru și șase ani, surori, din județul nostru, relatează pressone.ro.
Drum plin de obstacole birocratice
Drumul lor a fost dificil și plin de obstacole birocratice, dar și cu o piedică din cauza lockdown-ului. Cu toate acestea, familia Nechifor se va întregi, așa cum spune Alina, care este asistent medical în San Severino Marche.
„Poate că au existat momente de îndoială, poate că am întâlnit într-o zi un funcționar plictisit sau mai puțin disponibil, dar speranța n-am abandonat-o niciodată. O vreme am lucrat la obstetrică-ginecologie. Ca asistentă mergeam și în sala de naștere. Mamele spuneau, chiar și după 48 de ore de travaliu, că parcă nu li s-a părut că a trecut atât de mult. Uitau de toate când își luau copiii în brațe. Așa și la noi, le uiți pe toate, pe cuvânt.
A trebuit să facem atât de multe, uneori mi s-a părut nedrept. Uneori se face întuneric și nu mai vezi luminița de la capătul tunelului. Dar dacă ești consecvent, o să vezi până la urmă luminița și nu te abați de la drum, indiferent pe ce cale mergi. Alții-s ok să încerce să devină părinți pe cale medicală. Nu e important cum. Important e că, dacă ai ales un drum, trebuie să mergi până la capăt , trebuie să lupți”, spune Alina pentru pressone.ro.
Porți închise în față la DGASPC
În urmă cu câțiva ani, când au început demersurile pentru adopție, au venit la Botoșani, unde s-au adresat DGASPC-ului. Fiindcă ei erau originari de acolo, s-au gândit că este locul potrivit unde trebuie să întocmească cererile. Dar nu a fost așa. Ușile li s-au închis rapid în nas, iar asta fiindcă familia Nechifor avea domiciliul în Italia.
Pentru a putea înscrie cererea pentru obținerea atestatului pentru adopție ar fi trebuit ca în ultimele șase luni anterioare depunerii să fi locuit „efectiv și continuu” pe teritoriul României. „neexistând absențe temporare care cumulat să depășească 3 luni”. Mai mult, ar fi fost nevoie să adauge la dosar și o copie după titlul de proprietate sau alt document care să ateste dreptul de folosință al unei locuințe în România. Nu era cazul, viața lor era cu totul în Italia. Dacă și-ar fi permis, prin absurd, să-și ia 6 luni liber de la serviciu, tot n-ar fi avut o proprietate în România. Varianta sugerată de instituția din țară a fost să meargă pe adopție internațională. Asta presupunea ca soții Nechifor să aplice în Italia pentru atestat și apoi să ceară adopția unor copii din România și tot procesul să fie intermediat de o organizație italiană specializată în adopții internaționale și autorizată de partea românească (ANDPDCA, adică Autoritatea Națională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții).
Cerere la tribunal în Italia
În ianuarie 2017, Alina și Florin au depus o cerere la un tribunal italian pentru a începe procesul pentru recunoașterea lor ca potențiali părinți adoptatori. Documentul le-a parvenit aproape trei ani mai târziu, la 24 decembrie 2020. Între timp, soții Nechifor au fost supuși la nenumărate evaluări medicale și psihologice, conduse de medici, asistenți sociali și psihologi. După audieri și audieri, cu tot cu pauza cauzată de pandemie, toată povestea le-a pus răbdarea la încercare.
„Pe lângă asta a mai fost și hățișul birocratic. Au fost foarte multe acte de rezolvat. Un exemplu banal: a trebuit să mergem la Primărie în localitatea noastră să ne punem niște apostile, după care cu apostilele respective de la noi de la primărie trebuia să ajungem la prefectură pentru alte autentificări. Nu mai vorbesc de vizite medicale, ecografii, analize de sânge, test Papanicolau, întâlniri cu psihologi, psihiatri. Simplificat, cam aceștia au fost pașii”, povestește Alina.
Au primit atestatul de părinți adoptatori și au așteptat „o potrivire”
În decembrie 2020, Alina și Florin au primit atestatul de părinți adoptatori. L-au depus la asociația care a intermediat adopția, Serviciu Polifuncțional pentru Adopție Internațională (SPAI), cu sediul la Ancona. SPAI a deschis corespondența cu autoritatea românească, ANDPDCA, iar soților Nechifor li s-a spus că trebuie să aștepte până se va găsi „o potrivire”. Spuseseră că vor să adopte doi copii, frați, ca să nu-i separe. A fost singura lor „condiție”.
În septembrie 2021, Alina a fost sunată de la asociație. Găsiseră o potrivire, în România, undeva în zona Sibiului. Directorul i-a primit în birou. Avea chef de conversație. Le spunea că nu se aștepta să meargă atât de repede. Știa și Alina de la o colegă de-ale ei, medic, care încerca să adopte un copil din Filipine și i se spusese că așteptarea poate dura și doi ani, doi ani și jumătate.
„Directorul stătea în fața noastră și ne tot spunea că nu se aștepta să meargă atât de repede. Deschide odată dosarul! ziceam în sinea mea. A spus că sunt două fetițe. Era o informație nouă, pentru că noi nu spuseserăm că vrem fete sau băieți. N-am pus condiții. Când devii părinte biologic nu poți decide tu sexul copilului, nu? Directorul a început să ne citească dosarul, noi ne uitam numai la fetițe. Vă dați seama, niște poze scoase la imprimantă.
Sincer, eu citisem tot felul de mărturii pe internet că atunci când vezi pozele, vezi copilul, simți că e al tău. Și-mi spuneam mereu că sigur e vorba de o exagerare. Cum e posibil așa ceva? Dar uite că e, exact asta se întâmplă. Simți că e al tău. La noi a fost dragoste la prima vedere”, a mărturisit Alina.
Le-au cunoscut pe fetițele din Sibiu
Directorul le-a spus să-și ia o pauză și să se gândească bine, Alina și Florin au refuzat și au semnat imediat că acceptă să le adopte pe cele două fetițe. Au luat apoi legătura cu Direcția pentru Protecția Copilului din Sibiu.
Următorul pas a fost să meargă să le cunoască și să petreacă 30 de zile împreună. Soții Nechifor își lăsaseră intacte toate zilele de concediu pe 2021, tocmai ca să pregătească acest moment. Aveau să-și cunoască în sfârșit fetițele, aflate în grija unui asistent maternal undeva în zona Sibiului.
„Am venit în țară la începutul lui octombrie. Prima oară ne-am întâlnit la Direcție și am vorbit cu managerul cazului nostru. A doua zi le-am vizitat la asistentul maternal. A fost chimie de la început, și noi pentru fete și fetele pentru noi. După a treia zi ne-am plimbat prin oraș, doar noi patru fără altcineva, pentru că fetițele ne-au acceptat și au fost foarte ok. Nu am avut nicio problemă și trăim un sentiment absolut minunat”, a mărturisit Alina.
După 30 de zile s-au întors singuri în Italia și au ținut legătura cu fetițele online. „Copiii n-au răbdare să stea prea mult în fața ecranului. A trebuit să inventăm tot felul de jocuri, de povești. Nu credeam în asta, dar a funcționat. Am fost sfătuiți s-o facem pentru că practic avem acum o legătură și mai închegată față de ce lăsasem. Ne-am întors recent la Sibiu, pentru o ultimă înfățișare la tribunal și în câteva zile, până la Anul Nou, sperăm să primim ultimele documente și procesul de adopție să fie finalizat”.
Femeia e hotărâtă să nu se oprească odată cu adopția celor două fetițe. Spune că atunci când acestea se vor simți în siguranță în noua lor familie, va dori să înfieze un copil mai mare. Pentru că ei au și mai puține șanse.
Sursa: pressone.ro