Pe străzile micilor orașe din Franța se pot observa caii de muncă folosiți de serviciile de salubritate, dar şi de şcoli, pentru transportul copiilor. Primarii consideră că este o alternativă ecologică a vehiculelor motorizate, iar cei care lucrează cu ei spun că prezența cailor îi face pe oameni să fie mai fericiți și mai calmi.
Este un fenomen pe care l-a observat și Julien, un angajat al serviciului de salubritate din orașul Hennebont, de 15.000 de locuitori. De când încarcă pubelele de gunoi în căruța trasă de calul Dispar, lumea se poartă mai frumos cu el.
„Această slujbă este mult mai frumoasă de când lucrez cu un animal. Oamenii te văd altfel, te salută în loc să te claxoneze. Acesta este viitorul, ne salvează de poluare şi de zgomot. Şi îi face pe oameni să zâmbească. În plus, într-un camion aş inhala constant gaze de eşapament, aşa e mult mai sănătos”, a povestit angajatul pentru o echipă de reporteri de la The Guardian.
Dispar şi fratele său, Circus, doi cai de câte 900 de kilograme fiecare sunt folosiţi în Hennebont şi pentru transportul bătrânilor la pieţe sau la diferite evenimente culturale.
Caii sunt folosiţi şi în oraşul Vendargues, din sudul Franţei – o localitate cu puţin peste 5.000 de locuitori. De data aceasta pentru transportul copiilor la şcoală. Chiar dacă timpul de deplasare este mult mai lent decât cu un autobuz, cei mici sunt încântați de experiență. Este nevoie de o listă de așteptare pentru obținerea unui loc în trăsură, iar 100 de familii se luptă în permanență pentru această șansă.
Caii folosiți sunt aleși din cele nouă rase de muncă tradiționale franceze. Însă volumul de muncă nu este unul epuizant pentru animale. „Cu siguranţă nu este ca în trecut. Este o metodă sustenabilă de lucru cu calul, în care animalele sunt tratate cu respect. Sunt folosite şi inovaţii, cum ar fi asistenţa electrică la căruţe, atunci când drumul este în deal, sau noi tipuri de harnaşamente”, spune Vanina Deneux-Le Barh, de la Institutul Francez pentru Cai şi Călărie.
Aceasta speră ca folosirea cailor de muncă să însemne şi conservarea lor. Aceştia nu mai sunt folosiţi în agricultură de multă vreme, iar până ca utilitatea lor să fie descoperită de edilii micilor oraşe, mulţi sfârşeau prin a fi sacrificaţi pentru carne. De ei se ocupă Morgane Perlade, o femeie care a remarcat la rândul ei felul în care oamenii se schimbă când îi văd traversând oraşul.
„Prezenţa cailor reumanizează localitatea. Dacă oferim transport cu o căruţă trasă de cai, toate locurile se ocupă”, spune Perlade, care a observat şi că lumea reciclează mai mult, de când deşeurile sunt preluate de cai. „Nu cred că ar face la fel dacă am fi venit cu camionul”.
Caii, varianta nepoluantă de transport „Un cal nu are o amprentă de carbon semnificativă. Nu este o rumegătoare, precum o vacă”, spune şi André Hartereau, fostul primar al localităţii. „Costurile sunt mai mici decât în cazul vehiculelor motorizate. Singurele constrângeri ţin de posibilitatea de a găsi un spaţiu adecvat pentru cazarea cailor”.
Caii folosiţi la muncă, în micile orşe, sunt antrenaţi în centre speciale. Există, în ultima vreme, o presiune din partea primarilor localităţilor mici către administraţia centrală pentru ca astfel de centre să fie subvenţionate. O soluţie ar fi recunoaşterea cailor ca „vehicule nepoluante”. Însă chiar şi în lipsa acestui sprijin, numărul localităţilor care folosesc cai creşte.