Când treceți acum pe strada Râului nr. 30 o veți remarca de la distanță motivele muzicale și nuanțele colorate de pe fațada clădirii. Este clădirea școlii Charlotte Dietrich iar cel care a realizat pictura murală care va colora acea parte a orașului este artistul sibian Claudiu Peța. Acțiunea este parte dintr-un proiect amplu numit RoWay – NorMania inițiat în urmă cu un an de Asociația Florescu Fernandez&Friends.
Desenul mural a fost dezvelit miercuri, 19 iulie, cu mult fast și discursuri la care au participat artistul, președintele asociației inițiatoare Makcim Fernandez Samodaiev și Rafael Mahl, directorul școlii. Printre cei mai încântați beneficiari ai acestei pete de culoare în peisajul industrial al malului râului Cibin sunt cei mici, elevii școlii, care nu au ezitat să-și arate entuziasmul încă de la prima pensulă.
Precum o sugerează și imaginea artistului Claudiu Peța, cu inserții de instrumente, sunete sau note muzicale, cu joc și lectură pentru cei mari și cei mici, cu vise și valuri pe care publicul se lasă purtat, proiectul RoWay -NorMania este unul multidisciplinar. Inițiativa a fost a Monicăi Florescu și a lui Makcim Fernandez care au identificat o oportunitate de a transforma cunoștințele lor muzicale, și nu numai, într-un schimb de experiență între muzicieni din diferite orașe din România și muzicieni din Norwegia. Astfel au creat acest proiect insirat din muzica contemporană, căruia i-au adăugat apoi și câteva nuanțe clasice, sesiuni de lectură pentru copii și un strop de urban printr-o amintire ce va dăinui veșnic în orașul nostru, pictura murală de pe strada Râului.
„Artiștii din România au acces răstrâns către piața norvegiană, și cei norvegieni asemenea către piața română, astfel ne-a venit ideea acestui proiect. L-am numit RoWay NorMania – un joc de cuvinţe în care am folosit parte din numele fiecare ţări şi l-am combinat să creăm o sinergie între aceste două ţări, cu dorința de a crea o colaborare strânsă mai ales în cazul nostru al lumii artistice. Idea principală a proiectului este crearea unor lucrări muzicale contemporane special scrise pentru acest proiect: una ce aparține compozitorului român, Mihnea Brumariu – Die Position der Unklarheit: Poziția incertitudinii, și o compoziție a norvegianului Stig Nordhagen, care a scris o lucrare pentru vioară, violoncel și clarinet, el însuși cântând la clarinet, și care se numește Imaj: Imaginea. În cadrul acestui proiect avem în plan să facem și câteva podcast-uri cu actori din Sibiu care vor citi povești norvegiene și pe care le vom înregistra și vor rămâne pentru ascultătorii noștri cei mai mici, pentru copiilași, dar și pentru adulții, copii de toate vârstele”, îmi spune Makcim. Acesta îmi mai spune că acest proiect este menit să dăiunie pentru totdeauna prin înregistrările compozițiilor create în cadrul acestuia și care vor fi publicate pentru a fi ascultate de publicul larg.
Alte acțiuni din cadrul proiectului lor sunt concertele educative, cele din centrele ocupaționale pentru oameni cu dizabilități sau flashmob-uri. Referitor la muralul recent lansat ochilor lumii, cu dimensiunea de 128 de mp, Makcim recunoaște că este un pic gelos. „Arta plastică este menită să rămână pentru totdeauna, în schimb muzica este un moment și apoi dispare. Muralul va fi acolo mereu iar lumea care se va plimba în zona respectivă, elevii, profesorii care vor veni la școală se vor bucura de el. Este o imagine care se va impregna în identitatea urbană a locului, a orașului, va deveni un punct de referință. Muzica însă va rămâne efemeră – a fost un moment, un sunet, și apoi s-a dus.”
Inițiatorii proiectului recunosc însă provocarea din spatele unui proiect multidisciplinar: „fiecare mediu are legile lui diferite, are forma lui de a colabora la care a trebuit să ne adaptăm. A trebuit să ne adaptăm în paralel și la modul de lucru al muzicienilor din Norvegia, al partenerilor noștri de lucru, al modului în care abordează și rezolvă ei problemele”, spun aceștia.
„În România trebuie să arăți că știi, că poți, trebuie să fii tot timpul pe fază, ca și cum cineva ar pune tot timpul la îndoială ceea ce faci. Cultura de lucru pe care am întâlnit-o în Norvegia este mult mai eficientă, mai orientată către soluții”, mărturisește Makcim.
Publicul i-a putut asculta în cadrul tunelului acestui proiect pe Monica Florescu (pian), Krisztina Eikeset (violoncel), Stig Nordhagen (clarinet), Sigmund Eikeset (vioară), Koppándi Jenő (vioară), Sándor Antal (violă), Makcim Fernandez Samodaiev (violoncel) şi Cvartetul Animato, un cvartet animat alcătuit din studenți Academiei George Dima din Cluj, stagiarii proiectului care au participat la 8 concerte. Scopul integrării acestora în proiect a fost printre altele să creeze oportunitatea ca tinerii muzicieni să își creeze propria experiență a unui turneu. Makcim mai adaugă la finalul conversației noastre: „Publicul s-a identificat foarte mult cu lucrările contemporane propuse de noi, iar acest lucru, încă o dată, dovedește că frica pe care o avem în fața artei contemporane este una nefondată.”
De-a lungul turneului susținut în România echipa de muzicieni, români și norvegieni, au fost impresionați de orașele minunate din România, de Oradea și Timișoara, și de sala de concerte cu o istorie impresionantă din Focșani. Proiectul continuă la finalul lunii iulie cu o serie de concerte în Norvegia.
Asociația Florescu Fernandez&Friends a inițiat acest proiect în parteneriat cu Eikeset med 4 Strenger, o organizație norvegiană.