Când s-a hotărât să vină în România ca voluntar, Bryan Chavarria, un pompier din Costa Rica, nu știa mare lucru despre țară și cu atât mai puțin despre Nocrich, care era pentru el atunci doar un punct pe hartă, în județul Sibiu.
Din Costa Rica la Sibiu
În urmă cu 5 ani, Bryan Chavarria, pe acea vremea pompier din Costa Rica și pasionat de scouting, auzise prea puține despre România, însă lucrurile s-au schimbat când o bună prietenă cercetaș, i-a povestit despre țară și despre centrul de cercetași de la Nocrich. Astfel, a luat pauză 1 an de la locul de muncă din America de Sud și a aplicat ca voluntar al centrului, în România. A fost acceptat și la scurt timp, a aterizat pe aeroportul Otopeni după aproape doua zile de călătorie. Aici a cunoscut echipa cu care urma să lucreze și să plece la drum către Sibiu. Nu a fost ușor deloc fiindcă nu cunoștea limba română, iar limba engleză prea puțin. Determinarea de a fi înțeles, dar și oamenii locului l-au adus pe Bryan în punctul în care acum vorbește foarte bine limba română, înțelege și se face înțeles.
„În primul an a fost mai greu fiindcă nu vorbeam română deloc, iar engleză puțin. Nadia, colega mea, m-a ajutat să învăț limba română, dar fiind nevoit să interacționez cu mulți oameni, am învățat română și de la localnici, și de la doamna de la magazinul din sat, și de la voluntarii care veneau în centru, de la domnul care susținea ateliere de ceramică, de la toți cei care au avut răbdare cu mine. În tot timpul acesta, învățam și engleză”, povestește Bryan.
,,S-au împlinit deja 5 ani de când sunt în acest loc și îmi place că am un scop, o misiune să fac mai bine, să fac cunoscută România și centrul de cercetași și toată munca noastră acolo. Îmi place România”, spune Bryan.
Cercetaș de 22 de ani
Bryan este cercetaș din 2001 în Costa Rica. Și-a dorit să cunoască cât mai mult din cultura altor popoare, și-a dorit Europa. Așa a ajuns în România unde este deja de 5 ani, din rol de voluntar prima dată, apoi de coordonator de voluntari și de administrator al centrului de la Nocrich, iar de 8 luni din rol de director la Centrului din județul Sibiu. ,,Voiam să ajut, voiam să ofer din ce știu eu, să fac ceva cu sens pentru oameni”, declară Bryan pentru Ora de Sibiu.
Și așa a și fost. Cei 5 ani dedicați comunității din Nocrich și centrului de cercetași se văd în renovarea centrului, în atragerea de voluntari din Spania, Cehia, Franța, Germania, Suedia, Scoția, România, Italia, în mentorate și trainiguri oferite voluntarilor, în programe și proiecte inițiate, în team building-uri, în administrarea infrastructurii centrului, în comunitatea care a căpătat încredere și e deschisă să-și trimită copiii la activitățile desfășurate aici, chiar să se implice și adulții. A învățat despre cum se lucrează cu lutul, despre olărit, despre lemn, despre restaurare și reparații alături de prietenii de la Ambulanța Monumentelor, cei alături de care a reamenajat clădirea centrului.
,,Aici am văzut pentru prima dată zăpada”
Mutarea de pe un alt continent, de la 10.000 de km distanță, nu este floare la ureche. Provocările, dincolo de limbă, dar și micile bucurii fac parte din experiența pe care Bryan a acumulat-o aici, în România. ,,Schimbările au fost din toate direcțiile: de la infrastructură, mașini, drumuri, mediu, limbă, tradiții, mâncare până la climă. Nu înțelegeam de ce copacii nu au frunze. Nu era nimic verde, așa cum eram obișnuit. Era toamnă. Tot aici am văzut pentru prima dată zăpada și tot pentru prima dată am mâncat mămăligă. Bryan face o pauză și râde: ,,Nu mi-a plăcut. Dar sarmalele și micii îmi plac. Și ciorbele. Încă nu am învățat să gătesc românește, dar gătesc orez, linte, burrito, quesadilla, tacos, fasole.”
Povestește că rolurile pe care le-a avut până acum i-au permis să cunoască mulți oameni. Îi place să afle poveștile lor, să interacționeze cu ei, să afle cât mai multe despre cultura fiecărei țări. ,,Cultura din Costa Rica diferă mult față de cea din România. Totul e diferit: de la clădiri care pot fi foarte mari aici, mâncare, mașini, drumuri, orașe mai mari, oamenii care sunt mai timizi și nu prea au atât de ușor încredere unii în alții așa cum am cunoscut eu în America. Parcă românii nu leagă atât de ușor prietenii, durează mult până capătă încredere unii în alții.”
La toate aceste diferențe se adaugă și modul de susținere financiară a mișcării de cercetași. ,,Aici e nevoie de multă muncă și multă activitate din partea organizației ca să se susțină financiar, pe când în Costa Rica, ei sunt susținuți de către Guvern”, declară Bryan.
Sibiul – orașul preferat al lui Bryan
Povestește că este atras cel mai mult de zona culturală a regiunii Sibiului, de tradiții, de oamenii care sunt foarte credincioși și păstrează tradițiile încă vii, mai ales în comunitățile mici. A văzut tradițiile de Crăciun și de Paști și este încântat de faptul că astfel de sărbători reușesc să adune laolaltă familiile, stau la masă, mănâncă și beau împreună, petrec cu fiecare ocazie care îi aduce sub același acoperiș. Este ceva ce el nu prea a văzut în Costa Rica, iar această apropiere a oamenilor din România îi creează sentimentul că aparține locului. A vizitat Sibiul, Alba Iulia, Timișoara, Deva, Sighișoara, Bâlea Lac, București, însă cel mai mult i-a plăcut Sibiu pentru că ,,este liniștit, ordonat și are o arhitectură interesantă, iar oamenii par mereu plăcuți”.
5 ani, 1826 de zile, peste 10.000 de km, un alt continent. Așa se măsoară schimbarea pe care Bryan și-a asumat-o din rol de voluntar. Așa cum menționează și el pentru Ora de Sibiu: ,,am plecat cu inima deschisă fiindcă mă așteptam să fie schimbări majore”.
Nu a venit cu gândul că va câștiga ceva material, ci doar să își aducă aportul acolo unde a simțit el că se potrivește, unde capătă sens. Obiectivul principal al lui Bryan, acum, din rol de director, este să aducă centrul de cercetași la un nivel în care să îl facă cunoscut pentru ceramica de Nocrich și să atragă și alți doritori la atelierele de ceramică pe care le susțin, dar și voluntari pasionați de educație, de cultură, de schimb de experiență într-un mod bazat pe respect, diversitate, egalitate și incluziune.
Au multe proiecte în dezvoltare pentru următorii ani, motiv pentru care sunt într-o continuă dezvoltare, reamenajare, iar în curtea lor mereu se găsesc voluntari atât români, cât și străini care meșteresc la vreun atelier de științe pentru copiii satului. De curând, au lucrat și la grădina de legume de care se vor bucura în scurt timp. Prin curte, câteva pisici și câțiva câini se bucură de prezența și răsfățul celor de la centru. Aici e o atmosferă de familie mare, iar fiecare muncește la câte ceva: la grădină, la construcția de cuști pentru câinii comunitari, la ,,pottery” (atelierul de lut), la tăiat iarba din curte ori făcut curat în interiorul centrului, la resursele pentru atelierele destinate copiilor care deja sosiseră în curte în timpul interviului.
Departe de casă
Bryan e departe de casă. Povestește că pentru a ajunge în Costa Rica are nevoie de o zi jumătate. Peste 10.000 de km ca să își vadă familia și prietenii. Îi e dor de fiecare dintre ei, însă apelurile video îl ajută cât să țină legătura cu locurile natale și cu persoanele dragi de acolo.
Întrebat unde se vede în următorii ani, Bryan a răspuns că vrea să fie prezent acum, așa cum se întâmplă și nu se gândește mai departe: ,,ce e acum e acum, viitorul depinde mult de ce se va întâmpla, iar eu nu pot să controlez asta”.
Cercetășia ca educație non formală
Organizaţia Naţională „Cercetaşii României” este o organizație neguvernamentală care are peste 6500 de membri și 85 de centre locale în România. Obiectivul este crearea unei lumi mai bune prin activități desfășurate individual sau local ori național, în funcție de anumite componente de mediu sau specificități. Cercetășia este un program educațional pentru copii și tineret, la nivel mondial, dezvoltând comunități durabile.
În România, peste 5000 de copii și tineri, cu vârste între 7 și 24 de ani, din toată țara beneficiază de acest program de formare și dezvoltare.
Organizaţia Națională „Cercetașii României” este membră cu drepturi depline a Organizaţiei Mondiale a Mişcării Scout şi este singura din ţară recunoscută ca atare. Ea are în prezent peste de 50 de milioane membri activi în 223 de ţări şi teritorii, fiind cea mai mare mișcare de tineret din lume.