Oricât de moderni suntem, Olimpiada Națională „Meșteșuguri artistice tradiționale”, organizată de Muzeul ASTRA în colaborare cu Inspectoratul Școlar Județean, demonstrează că există încă un interes viu pentru meșteșugurile tradiționale. Oamenii care au trecut în număr mare pragul Muzeului în aer liber weekendul trecut sunt interesați de produsele meșteșugarilor, care păstrează și continuă tradiția. Ceea ce confecționează micii meșteșugari nu face excepție, întrucât o parte din tinerii care au venit la concurs contribuie deja prin munca lor la veniturile familiei și au o idee destul de bine conturată despre ce vor să facă în viitor cu talentul lor.
[brid video=”1710248″ player=”38897″ title=”IMG_8613″ duration=”236″ description=”Olimpiada Națională „Meșteșuguri artistice tradiționale”. Prelucrare piele” uploaddate=”2024-07-23″ thumbnailurl=”https://cdn.brid.tv/live/partners/15671/snapshot/1710248_th_669f9a4de6e9f_1721735757.jpg” image=”https://cdn.brid.tv/live/partners/15671/snapshot/1710248_sd_669f9a4de6e9f_1721735757.jpg” contenturl=”https://cdn.brid.tv/live/partners/15671/sd/1710248.mp4″ width=”16″ height=”9″]
Emanuel coase hețe și hamuri de la nouă ani
Emanuel Bilț are 16 ani și e din județul Bistrița. Aceasta a fost prima lui participare la faza națională a Olimpiadei „Meșteșuguri artistice tradiționale”, reușind să-și asigure locul I la secțiunea de lucru în piele. Adolescentul coase cu pricepere hamuri de cai și ponei, făcute din piele de vită vopsită în negru și decorată cu ținte metalice, argintii. A început să lucreze de la o vârstă fragedă, încercându-și mai întâi puterile confecționând hățuri de cai, până când și-a „perfecționat cusătura”, după cum spune chiar el.
Părinții au o afacere de familie începută în urmă cu 35 de ani, într-o comunitate în care mai sunt și alte unsprezece familii care se ocupă de ceva similar. Caii nu mai sunt atât de mulți ca odinioară nici în localitatea din care vine Emanuel, ca de altfel peste tot în țară. Oamenii preferă motocultoarele și munca mecanizată în defavoarea creșterii cailor. Sunt locuri în care doar un cal poate ajunge să facă treaba câmpului, ne asigură Emanuel, dar comentează practic și că acest lucru nu poate fi unicul motiv pentru a crește un cal. Cu toate acestea, hamurile făcute de Emanuel și de consătenii lui se vând în târguri și oboare, la bâlciuri anuale, sau sunt achiziționate de proprietarii de cai care participă la expoziții cu animalele lor. Pare să fie suficient ca să asigure un venit constant pentru un număr mare de familii, în ciuda trendului descendent înregistrat de creșterea cailor.
Emanuel intră la toamnă în clasa a XI-a, însă lucrează deja de mulți ani, contribuind la afacerea de familie. Face trei, patru hamuri pe săptămână în condițiile în care merge și la școală, iar în vacanțe aproape că își dublează eforturile. Doar seara iese cu băieții la un fotbal și redevine un adolescent lipsit de responsabilități. Dacă la vârsta de 16 ani majoritatea adolescenților își descoperă încă hobby-urile și pasiunile și își consideră încă opțiunile la nivel profesional, Emanuel pare să știe deja ce va face după ce termină liceul. Vrea să-și deschidă propria lui afacere și să-și angajeze oameni, țintind să-și extindă rețeaua de cumpărători și în afara granițelor țării.
Cosmin: De la războiul bunicii la Cartea recordurilor
Cosmin Miron are 17 ani și țese brâie și bete pentru costumul tradițional din zona Vrancei. Nu te-ai aștepta ca un flăcău să fie interesat de țesut, însă pentru el e un lucru firesc. Acum trei ani a primit primul lui război de țesut de dimensiuni mici, iar de doi ani lucrează pe un război mare. Brâiele sunt cele cu care se încing la mijloc bărbații, iar betele sunt destinate costumului femeiesc. Există o diferență fundamentală între ele în ceea ce privește tehnica de realizare, care poate fi observată de altfel chiar și de neavizați, ne luminează Cosmin. Daca brâiele folosesc în urzeală fire colorate și ne fac să ne gândim la ștergare și covoare, betele sunt țesute pe urzeală albă și sunt mai delicate, permițând modele feminine, geometrice sau înflorate.
Cosmin a contribuit la țeserea celei mai lungi bete din lume, alături de români din toată țara, dar și din diaspora. Bata a fost confecționată într-un efort colectiv de trei luni de zile și a măsurat 1667 de metri, cântărind 70 de kilograme. Bucata țesută de Cosmin a avut 22 de metri. Se simte mândru de experiența aceasta pentru că i-a sporit notorietatea, ajutându-l să fie cunoscut și oferindu-i de lucru. Simte că e făcut pentru țesut pentru că înțelege modelele foarte repede, le poate culege, interpreta și transpune pe hârtie. „Dacă mă uit la model, îmi dau seama foarte repede cum e alcătuit și pot să-l descriu pe caiet”, explică tânărul. Crede că e nevoie de creativitate și de capacitatea de a vedea în spațiu pentru a putea culege modele. „Mă duc pe la muzeu și prin expoziții, fotografiez modelele care-mi plac și le schimb, le adaug culori, după care le scot pe hârtie, ca să pot să le urzesc”.
Țese pentru că-i place, nu pentru că ar da bine, și a început să fie interesat de țesut încă de când era mic. Interesul pentru firele colorate urzite de bunica în război a coincis cu plecarea părinților la muncă în străinătate. Pentru copilul de șase ani rămas să fie crescut de bunici, războiul de țesut s-a dovedit o distragere binevenită de la gândul absenței părinților. Prima întâlnire cu războiul de țesut nu s-a încheiat cu bine însă. „Era pus un prosop în război, mi se pare, și-am intrat să țes acolo. Și-am început să rup la fire…, după aia am fost și certat. Dar în timp bunica a văzut că sunt interesat și a început să mă învețe. Am ajuns în punctul în care să vreau și eu, să-mi iau și eu să fac. Am fost și la o șezătoare în Focșani care m-a ajutat în domeniul ăsta”.
[brid video=”1710267″ player=”38897″ title=”IMG_8610″ duration=”97″ description=”undefined” uploaddate=”2024-07-23″ thumbnailurl=”https://cdn.brid.tv/live/partners/15671/snapshot/1710267_th_669f9ce0ccbaf_1721736416.jpg” image=”https://cdn.brid.tv/live/partners/15671/snapshot/1710267_hd_669f9d099af47_1721736457.jpg” contenturl=”https://cdn.brid.tv/live/partners/15671/sd/1710267.mp4″ width=”16″ height=”9″]
Încurajat de comenzile pe care le primește și de succesul înregistrat în Cartea recordurilor, Cosmin se gândește serios să facă din țesut o carieră și vrea să devină student la Timișoara, unde există o secție de design textil la care ar putea studia tehnici tradiționale.
Raul: E atât de multă tradiție care trebuie recuperată.
Raul Cristea vine din județul Bistrița și sculptează în lemn obiecte de cult. La olimpiadă a ales să confecționeze o cruce pentru altar. „Eu am fost dintotdeauna cu lemnul, pentru că am luat tradiția de la tata, care e sculptor. Face uși de biserici, icoane, tot felul”, explică băiatul.
A început să vină la olimpiadă la Sibiu încă de acum doi ani, de pe clasa a cincea, și plănuiește să vină până când se poate, adică până când împlinește 18 ani. Participarea la concurs i-a deschis ochii și l-a făcut să realizeze cât de importantă este tradiția. „De când am participat la concurs, când am văzut cât de multă tradiție este în toată țara, am înțeles că asta vreau să fac și mai departe. Dar în unele locuri tradiția se pierde și nimeni nu mai face modele vechi, sau sculptează, sau pictează ceva tradițional. Și cumva ne pierdem identitatea,” spune Paul.
Deși are doar doisprezece ani, Raul dovedește maturitate și înțelege importanța păstrării identității. „Cel mai mult îmi place să descopăr modelele tradiționale, cum era la noi tradiția mai de mult. Cumva arta tradițională a stat în repaus și doar acuma, când realizăm cât de importantă este, prinde viață.”
Sibiul a dat trei dintre premianții acestei ediții.
Județul Sibiu, reprezentat de zece de elevi din Avrig, Săliște, Cisnădie, Gura Râului și Sibiu, a dat trei dintre premianții acestei ediții. Paula Gâță, elevă la Colegiul Național „Octavian Goga” a câștigat premiul I la tehnici de cusut dantelă, un meșteșug pe care l-a deprins de la mama sa. Pentru Paula, olimpiada este o bună ocazie de legat prietenii. „Mai mare decât plăcerea participării la concurs e plăcerea întâlnirii altor persoane”, spune ea. „Am învățat mai multe meșteșuguri aici; de exemplu mi-a plăcut foarte mult să cioplesc în lemn și mi-au plăcut atelierele organizate”.
Paula coase dantelă cu suveica și păretare pe pânză de in, inspirate din modelele pe care le-a văzut în casa străbunicii din satul Rod. Dantela pe care o face se folosește în realizarea costumului tradițional din zona Mărginimii la ii, catrințe, fuste sau la batiste.
„Sincer, dintotdeauna am vrut să fac dantelă, de când eram mică, doar că n-am putut, fiindcă nu aveam mâna destul de mare. De aceea am început mai întâi cu cusăturile și am făcut dantelă de pe la zece ani. Mama mea le predă și altor copii meșteșugul acesta și am fost fascinată de dantelă, atât de frumoasă mi se părea și așa de interesant de făcut.”
Paula este elevă la secția de filologie și a încheiat clasa a X-a cu premiul întâi. Participă la olimpiadă de la vârsta de șase ani și a câștigat o dată locul doi în trecut pentru cusături. „Sunt recunoscătoare pentru faptul că jurații mi-au apreciat munca și cunoștințele în acest mod. M-am bucurat foarte mult pentru locul I, pentru că pot să primesc bursă școlară pe baza premiului”.
Își dorește să devină studentă la medicină dar vrea să păstreze contactul cu meșteșugul învățat. „Eu sper să inspir și alți copii să încerce meșteșugul acesta, pentru că e foarte frumos și dantela poate fi folosită nu numai la costumul popular ci oriunde vrei, chiar și la hainele și bijuteriile contemporane”, spune ea.
Olimpiada „Meșteșuguri artistice tradiționale” a adunat la Sibiu o sută cincizeci și unu de elevi, care s-au întrecut în domenii meșteșugărești precum țesutul, cusutul, prelucrarea pielii și a lemnului, pictatul pe lemn și sticlă, încondeiatul ouălor, confecționatul măștilor și olăritul.