Lucrează în sistemul financiar-bancar de aproape 20 de ani. De 8 ani este și trainer de educație financiară la Școala de bani BCR, timp în care a ajutat zeci de mii de români de toate vârstele să aibă o relație sănatoasă cu banii. Ovidiu Lupșa, Retail Executive Manager la sucursala din Sibiu a BCR, ne spune cum să luăm decizii financiare inteligente.
Comportamentul financiar al românilor a suferit modificări semnificative în ultimii ani, iar pandemia de Covid-19 a accelerat multe dintre aceste schimbări.
Aș spune că pandemia ne-a dat o lecție de educație financiară dură, adică ne-a arătat direct în practică ce se întâmplă atunci când apare o incertitudine economică și tu ești printre cei vulnerabili financiar, fără un fond de rezervă, fără un plan B.
Pandemia a scos la iveală și a accentuat și mai mult inegalitățile economice, în special în rândul populației vulnerabile, generând un nivel ridicat de stres financiar pentru multe familii, mai ales pentru cei care au experimentat incertitudini legate de locul de muncă sau care au suferit pierderi financiare. Pentru a face față scăderii veniturilor sau pierderii locurilor de muncă, mulți români care nu aveau niciun fond de rezervă au apelat la bănci, fie pentru a găsi o soluție de amânare la plată a ratelor, fie pentru a solicita noi credite de consum.
Dar, pe de altă parte, nevoia ne-a împins și să facem multe lucruri mult mai bine, și aici mă refer, în primul rând, la digitalizarea serviciilor financiare. Pandemia a accelerat adoptarea tehnologiilor digitale în sectorul financiar. Aceasta a fost o schimbare necesară, generată de restricțiile de circulație și de nevoia de a reduce contactul fizic. Mulți români, inclusiv cei care anterior evitau aceste soluții, au început să folosească servicii bancare online, plăți contactless și aplicații mobile pentru gestionarea finanțelor.
Pandemia a schimbat și obiceiurile noastre de consum. Cu mai puține oportunități de a cheltui pe activități recreative sau călătorii, mulți au direcționat banii către îmbunătățirea locuințelor proprii și au început să redefinească pretențiile pe care le au de la job (exemplu ‒ munca de acasă). A crescut considerabil comerțul online.
În același timp, mulți români au devenit mai prudenți în cheltuieli, în fața unui sentiment de incertitudine economică, ceea ce a condus la o creștere a ratei de economisire.
Și aș zice și că mai mulți români au devenit conștienți de importanța educației financiare. A crescut interesul pentru cursuri de educație financiară, precum și cel pentru consultanța financiară personală. Înțelegerea conceptelor de bază (bugetul personal, investițiile sau economiile) a devenit esențială pentru mulți.
Specialiștii identifică mai multe tipologii când este vorba despre modul în care raportăm la bani: Cheltuitorul, Economul, Cumpărătorul și Datornicul. Cu care dintre aceste „personaje“ vă întâlniți mai mult în activitatea de zi cu zi?
Cred că cel mai des am de-a face cu clienți din tipologia de cheltuitor și/sau cumpărător. Cheltuitorul îl regăsesc destul de des printre cei care, deși nu-și permit achizițiile pe care le fac, își doresc să fie văzuți de alți oameni că dețin o mașină de lux, haine doar de un anumit brand sau cel mai recent model de Iphone. Practic, ei caută să aparțină unui anumit grup cu un anumit statut, să fie apreciati sau, mai degrabă, invidiați de alții.
Cumpărătorul, pe de altă parte, nu se poate abține de la cumpărături, pentru că asta îi oferă satisfacția, adrenalina de moment. El vânează, chiar, reducerile, crezând că obține un chilipir, când, de fapt, cheltuie și mai mult pe lucruri de care nu are nevoie. Și, așa cum ne spun și specialiștii, psihologii, în ambele cazuri e vorba despre a ne umple niște goluri, de a ne satisface niște nevoi.
Care sunt întrebările pe care trebuie să ni le punem înainte de a lua o decizie financiară?
În primul rând, este esențial să ne întrebăm dacă este vorba despre o simplă dorință sau chiar e o nevoie pertinentă, în ideea de a evita deciziile luate din impuls.
Apoi, presupunând că decizia financiară este o nevoie pertinentă, atunci trebuie să stabilesc cum se aliniază această decizie la obiectivele mele financiare setate pe termen scurt, mediu sau lung.
O altă întrebare ar fi: Îmi permit această cheltuială/investiție fără a afecta stabilitatea financiară a mea sau a familiei mele? Cum va afecta această decizie alte aspecte ale vieții mele financiare? Practic, să evaluăm dacă avem resursele financiare necesare pentru a susține cheltuiala/investiția, fără a compromite alte obligații financiare. Asta presupune să ne analizam veniturile, economiile și datoriile existente sau bugetul lunar.
Și pentru a ne asigura că lucrurile merg conform planului, trebuie să ne întrebăm dacă avem un plan B. Ce facem dacă investiția nu generează randamentele dorite? Sau dacă pierdem locul de muncă după ce am făcut o achiziție majoră? Avem o asigurare care să ne protejeze de scenarile negative?
Nu în ultimul rând, dacă discutam despre o decizie financiară majoră, care, poate, implică și riscuri semnificative, ar fi recomandat să consultăm un expert financiar care să ne ajute să ne documentam în detaliu. Informațiile corecte și sfaturile specializate ne vor da siguranța că luăm decizia corectă.
În cazul în care ai datorii la prieteni și cunoscuți, care este cea mai potrivită metodă de a le restitui sumele datorate, atunci când nu ai toți banii pentru a acoperi fiecare datorie în parte integral?
Împrumuturile de la prieteni și cunoscuti pot părea o soluție ușoară în momentele de nevoie financiară, dar acestea pot duce la complicații și pot afecta relațiile cu aceștia. Dar, dacă ai făcut deja asta, și nu ai toți banii pentru a-i da înapoi, atunci cred că unul dintre cele mai importante lucruri pe care ar trebui să le faci ar fi să comunici deschis cu toți cei cărora le datorezi bani. Explică-le situația ta financiară actuală, recunoaște că nu le poți returna integral suma datorată la data agreată și oferă o propunere realistă pentru restituirea datoriei. Sinceritatea va arăta că îți asumi responsabilitatea și că ești dornic să rezolvi problema.
De exemplu, poți sugera să plătești o sumă lunară fixă sau să restitui o parte din sumă acum și restul într-o perioadă ulterioară. După ce faci asta, asigură-te că te poți ține, într-adevăr, de cuvânt, că planul propus este unul pe care îl poți respecta.
Dacă ai mai multe datorii din împrumuturi luate de la mai mulți apropiați, atunci prioritizează datoriile în funcție de urgență și relație, adică să încerci să returnezi cât mai repede banii către persoane care depind cel mai mult de acei bani.
Și, pentru a nu agrava situația, evită să contractezi noi datorii în această perioadă.
Dacă nu reusești să faci față cheltuielilor pentru rambursarea datoriilor, atunci va fi cazul să apelezi la un consilier financiar, care să te ajute să reeșalonezi datoriile pe un termen bun pentru tine, apelând la un credit bancar, neapărat cu dobândă și rată fixe.
Din ce alegere financiară neinspirată făcută în propria viață ați învățat cel mai mult?
Grea întrebare, pentru că am avut mai multe alegeri financiare neinspirate în propria viață. De pe urma unora am învățat ceva, iar de pe urma altora încă învăț.
Când participam la primele mele cursuri de educatie financiară, în urmă cu mai bine de 8 ani, când învățam pentru a deveni mai târziu profesor de educație financiară, am încercat să pun în practică una din cele mai banale reguli din aceste cursuri, și anume, regula Întâi eu!, care spune că, mai întâi de toate, trebuie să te plătești pe tine. Adică imediat după ce încasezi salariul să pui o parte din bani într-un cont de economii, și apoi să te ocupi de restul de cheltuieli. Există și o recomandare de a pune 20% din venit deoparte, însă, pentru început, orice procent e bun, fiind vorba de a hrăni un obicei sănătos de a economisi recurent.
Eram obișnuit ca imediat după ce luam salariul să plătesc toate obligațiile financiare (rate, utilități), apoi să mă ocup treptat de cheltuielile care mai apăreau în lună, și dacă mai rămânea ceva, la final de lună puneam deoparte. Însă, de cele mai multe ori terminam luna fără a pune niciun leu deoparte și amânam pe luna următoare economisirea. Așa au trecut ani, fără a avea un fond de urgență pus deoparte.
În momentul în care am aplicat această regulă (prima dată economisirea, apoi restul de cheltuieli), m-a surprins plăcut să văd că după câteva luni aveam niște sume economisite, deși venitul îmi crescuse și nici cheltuielile nu îmi scăzuseră.
Așa am constatat prostia mea financiară și m-a frustrat să realizez că aș fi putut să am cu totul alte perspective financiare dacă aș fi avut informația aceasta mai devreme.
Nu numai în concedii și de sărbători ne întindem mai mult decât ne este plapuma, ci și atunci când decidem să cumpărăm bunuri valoroase, precum mașini sau case. Care ar fi, în procente raportate la venitul nostru, limita pe care nu ar trebui să o depășim cu ratele la casă, mașină sau alte cheltuieli semnificative (chirie)?
Probabil nu e un secret că gradul maxim de îndatorare pe care băncile, la recomandarea BNR, îl aplică e de 40% din venitul net pentru creditele de consum și de aproximativ 45% pentru creditele ipotecare.
Gradul de îndatorare limitat la acest maxim e gândit ca pe lângă rate, omul să mai și trăiască, așadar, să nu fie sufocat permanent de datorii.
Dar, ar trebui să ținem cont că acesta este un maxim. Dacă ar fi să fac o recomandare aș spune că limita pe care nu ar trebui să o depășim cu ratele la casă, mașină sau alte cheltuieli semificative (chirie) ar trebui să fie de 25% din veniturile cumulate pe familie. De ce doar atât? Gândiți-vă ce s-a întâmplat în ultimii 1-2 ani, când din cauza inflației crescute au fost majorate dobânzile la creditele bancare. Cineva care avea deja un grad de îndatorare de 40-45% din venit s-a trezit dintr-odată cu o rată care atingea poate 60-70% din venit. Cum arată viața lui acum?
Dar, dacă ar fi avut o rată de maximum 25% din venit, în urma majorărilor de dobânzi ar fi ajuns la un grad de îndatorare de 40-45%, ar fi fost protejat, și acest procent ar asigura că rămân suficienți bani pentru alte cheltuieli esențiale și economii.
Creditul ar trebui folosit ca un instrument financiar benefic, nu ar trebui să devină o povară.
BCR a inițiat o petiție pentru introducerea educației financiare în materiile predate la școală și a realizat deja un proiect pilot în 2 școli din România. Care estimați că ar fi rezultatele pe termen lung dacă acest lucru se va întâmpla la nivel național?
Implementarea educației financiare ca materie obligatorie în școli ar putea avea rezultate pozitive pe termen lung, atât la nivel individual pentru elevi, dar și la nivel național, pentru noi ca societate, cu implicații pozitive în mai multe domenii.
Prin accesul universal la educație financiară, copiii din toate mediile sociale ar avea șanse egale de a învăța cum să gestioneze corect banii, să înțeleagă concepte esențiale precum economisirea, investițiile, bugetarea, și să fie conștienți de riscurile financiare. Acest lucru ar putea contribui la reducerea inegalităților economice pe termen lung și ar duce la o generație mai bine pregătită să ia decizii financiare informate.
O educație financiară solidă ar încuraja economisirea și investițiile inteligente, conducând la o creștere a capitalului disponibil în economie. Aceasta ar stimula investițiile în afaceri, inovare și dezvoltare economică.
Educația financiară i-ar ajuta pe tineri să înțeleagă importanța asigurărilor de sănătate, de viață și a celor pentru bunuri, precum și necesitatea planificării pentru pensie. Pe termen lung, acest lucru ar putea duce la o societate mai bine protejată și mai puțin vulnerabilă la șocuri economice sau personale.
Practic, ar duce la creșterea bunăstării generale a populației, cu o societate mai sustenabilă, care, poate, ar ține cont și de mediul înconjurător.
Sunteți invitat ca vorbitor la evenimentul Între sine și bani, care va avea loc pe 10 octombrie. La ce să se aștepte sibienii de la acest eveniment? Despre ce le veți vorbi?
Cred că este foarte important ca oamenii să afle despre puterea unei mentalități financiare solide și cum pot aplica în practică teoria lecțiilor de educație financiară pentru a-și atinge obiectivele financiare și personale.
Le voi spune cum pot face să-si permită mai multe din ceea ce deja câștigă, cum să-și reducă cheltuielile sub nivelul veniturilor, astfel încât să facă loc economiilor, creând și un fond de urgență.