𝐒𝐮𝐧𝐭 𝐢𝐧𝐠𝐢𝐧𝐞𝐫𝐢, 𝐩𝐫𝐨𝐟𝐞𝐬𝐨𝐫𝐢 𝐬𝐚𝐮 𝐛𝐨𝐝𝐲𝐠𝐮𝐚𝐫𝐳𝐢, 𝐢𝐚𝐫 𝐢̂𝐧 𝐭𝐢𝐦𝐩𝐮𝐥 𝐥𝐢𝐛𝐞𝐫 𝐬𝐚𝐥𝐯𝐞𝐚𝐳𝐚̆ 𝐯𝐢𝐞𝐭̦𝐢 𝐬̦𝐢 𝐬𝐜𝐡𝐢𝐦𝐛𝐚̆ 𝐝𝐞𝐬𝐭𝐢𝐧𝐞. 𝐓𝐨𝐭̦𝐢 𝐬𝐮𝐧𝐭𝐩𝐨𝐦𝐩𝐢𝐞𝐫𝐢 𝐯𝐨𝐥𝐮𝐧𝐭𝐚𝐫𝐢, 𝐢𝐚𝐫 𝐟𝐢𝐞𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐯𝐞𝐧𝐭̦𝐢𝐞 𝐥𝐞 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐫𝐚̆𝐬𝐩𝐥𝐚̆𝐭𝐢𝐭𝐚̆ 𝐜𝐮 𝐩𝐫𝐞𝐭̦𝐮𝐥 𝐚 𝐧𝐢𝐜𝐢 𝐝𝐨𝐮𝐚̆ 𝐩𝐚𝐜𝐡𝐞𝐭𝐞 𝐝𝐞 𝐭̦𝐢𝐠𝐚̆𝐫𝐢.
Puțini sunt cei ce știu că Cisnădia are una dintre cele mai vechi formațiuni civile de pompieri voluntari din România, înființată încă de pe vremea când orașul făcea parte din Imperiul Austro-Ungar. Astăzi, 20 de bărbați sunt membri ai Serviciului Voluntar pentru Situații de Urgență (SVSU) din cadrul Primăriei Orașului Cisnădie, iar pentru fiecare intervenție primesc câte 50 de lei, din care se scade impozitul pe venit.
„Nu a fost niciodată vorba despre bani, întrucât toți sunt voluntari și au înțeles că rolul lor este de a-i ajuta pe cei aflați în dificultate. Și fac acest lucru foarte bine”, spune Mircea Lunca, șeful SVSU Cisnădie, care, la rândul său, este voluntar, citează CJ Sibiu printr-o postare pe Facebook.
Cisnădia se poate lăuda că a fost printre primele orașe transilvănene în care activitatea de stingere a incendiilor a fost organizată sub forma unui serviciu public cu participare pe bază de voluntariat.
Până în anul 1877, când a fost constituită Formația Civilă de Pompieri Cisnădie, de stingerea incendiilor se ocupau vecinătățile, ai căror membri aveau instrucțiuni clare. Spre exemplu, vecinătatea de pe strada Târgului avea obligația să participe la stinsul incendiilor cu: 10 persoane cu găleți, 4 persoane cu butoaie cu apă, 4 persoane cu sape, lopeți, târnăcoape, 2 persoane cu topoare, 4 persoane cu cârlige.
La 1860, în Cisnădie existau 18 butoaie a câte 600 de litri fiecare, toate aflate în păstrarea și folosința vecinătăților.
Pe 6 mai 1877, are loc ședința de constituire a Formației Civile de Pompieri, la care au aderat 250 de bărbați, număr deloc surprinzător, având în vedere faptul că, nu cu mult timp înainte, au avut loc două incendii pe strada Măgurii. O lună de zile mai târziu, în dotarea pompierilor cisnădieni au intrat o pompă și un hidrofor, ambele cumpărate de la „Expoziția de utilaje pompieristice” din Sibiu, contra sumei de 1.140 de florini, iar în luna august a aceluiași an „zestrea” salvatorilor avea să fie completată cu butoaie pentru apă, scări și frânghii.
Toate datele privind începuturile Formațiunii Civile de Pompieri Cisnădie sunt consemnate în „Registrul Istoric”, document păstrat la loc de cinste alături de steagul cusut la 1877, cu însemnele formațiunii.
Între consemnări se mai află sprijinul pe care pompierii l-au acordat populației la inundațiile din 1897, stingerea de incendii în Cisnădie și în comunele învecinate, montarea a două sirene de alarmare în turnul Bisericii Evanghelice (1912 și 1935) din oraș, monument istoric care a fost salvat de pompieri în 1941, când orga electrică a luat foc din cauza unui scurtcircuit.
Consemnările amintesc și de perioada comunistă, când existau formațiuni de pompieri atât la nivelul majorității întreprinderilor din localitate, cât și în comunele învecinate.
În 1984, Formația Civilă de Pompieri Cisnădie obține Locul I la întrecerea patriotică între formații, primind, totodată, Steagul de Formație Fruntașă pe Țară, premii care, în ton cu vremurile, au fost „închinate celui de-al XII-lea Congres al partidului”.
În Cinsnădia zilelor noastre, Serviciul Voluntar pentru Situații de Urgență funcționează într-o remiză aflată la hotarul cu comuna Sadu.
Pe lângă cei 20 de voluntari, serviciul are doar trei angajați, cel mai vechi fiind Alin Corcheș, care are un dublu rol: șef de formație și șofer pe una dintre cele două autospeciale de intervenții. „Mi-a fost dat să văd multe și trebuie să recunosc că nimic nu se poate face dacă nu colaborezi cu colegii. Suntem ca o familie, ne salvăm unul pe celălalt”, descrie Alin Corcheș, în câteva cuvinte, legăturile pe care oamenii le zidesc în fața pericolului.
„Când sună telefonul nu știi la ce să te aștepți: poate fi o casă în flăcări, o pisică trebuie coborâtă din pom, un cuib de viespi sub un acoperiș sau un incendiu de vegetație. Am scos oameni din foc, am salvat case. Unii ne mulțumesc și acum, alții s-au „făcut că plouă” încă de pe atunci. Oricum ar fi, noi ne facem treaba.”
Între multele intervenții, una i s-a părut cel puțin ciudată: „Într-o noapte, am primit un apel din Cartierul Arhitecților. Un bărbat ne-a sesizat că soția i-a rămas blocată în baie. El nu a vrut să spargă ușa și ne-a rugat să facem noi asta. Era 3 dimineața când am intrat cu ranga în baia oamenilor. Ne-au mulțumit și duși am fost.”
Sediul pompierilor cisnădieni abundă de cupe câștigate la diferitele concursuri județene, zonale și naționale: „Cel mai recent este Locul II pe țară. Nu a fost ușor, cum nimic nu este ușor în meseria de pompier”.
În fapt, despre meseriile pompierilor voluntari se poate vorbi mult: „Unii sunt ingineri sau tehnicieni, alții profesori sau bodyguarzi. Avem și trei frați care și-au dorit încă din copilărie să fie voluntari la noi. Sunt oameni care dimineața pleacă la serviciu, iar noaptea vin la intervenții. La noi, voluntariatul înseamnă să-ți riști viața”, mai spune Alin Corcheș.
Deasupra dulapurilor din vestiarul pompierilor voluntari din Cisnădie stau aliniate, ca la paradă, cupe și trofee. De ușile metalice sunt prinse haine și căști de intervenție, echipament ce transformă un inginer sau profesor, în pompier voluntar.
Este o schimbare radicală, care ne arată că voluntariatul se poate face și punându-ți propria viață la bătaie.
Și ne mai arată un lucru: județul Sibiu are oameni și locuri de poveste!
