În ultimele săptămâni, comunitatea sibiană a fost zguduită de mai multe cazuri tragice de sinucidere. Acestea au lăsat în urmă familii îndurerate și multe întrebări.
Printre cazurile de mare impact se numără tragediile recente din cartierul Ștrand, pădurea Cisnădioara și strada Podului. Psihologul Mihai Copăceanu a analizat fenomenul și a oferit câteva explicații și soluții privind această problemă din ce în ce mai prezentă în societatea actuală.
Cazurile tragice din Sibiu
Primul caz care a atras atenția opiniei publice este cel al unui bărbat de 41 de ani, care s-a aruncat în faţa trenului în zona străzii Nicolae Beldeanu, din cartierul Ștrand.
Un alt eveniment dramatic a avut loc în pădurea de la Cisnădioara, unde trupul unui bărbat de 36 de ani a fost găsit fără viață. Călin, cum era cunoscut, a fost declarat dispărut de soția sa, care a cerut ajutorul autorităților. În ciuda eforturilor familiei și a intervenției rapide a polițiștilor și jandarmilor, deznodământul a fost tragic.
Ultimul caz s-a produs pe strada Podului, unde un bărbat de 37 de ani și-a pierdut viața într-un accident premeditat. El a intrat intenționat cu autoturismul sub remorca unui TIR, lăsând echipajele medicale neputincioase în fața tragediei.
Citeşte şi: Bărbatul căutat în pădurea din Cisnădioara, găsit mort
Bărbatul călcat de tren sâmbătă în Ștrand: Anchetatorii iau în calcul mai multe variante
Destinul tragic al bărbatului găsit mort în pădure la Cisnădioara. Călin avea 36 de ani
Suicidul, un strigăt de ajutor în fața suferinței
Mihai Copăceanu este psiholog, doctor în medicină, autor, specialist în adicții. A aprofundat studiile de psihologie prin burse de cercetare la Universitatea din Bologna, la Universitatea Oxford şi Universitatea din Londra. Acesta a absolvit un program masteral în adicţii la Institutul de Psihiatrie din cadrul King’s College, din Londra.
Potrivit specialistului, aceste cazuri reflectă o realitate dureroasă: sinuciderea nu este despre dorința de a muri, ci despre nevoia disperată de a pune capăt suferinței. „O persoană care se sinucide este o persoană care resimte multă suferință, infinitiv de multă suferință într-un timp foarte scurt, iar actul suicidar nu reprezintă o intenție de a muri, ci de a pune stop suferinței. Cu alte cuvinte, persoana nu dorește să moară, ci să nu mai sufere. Și multe persoane fac eforturi de a găsi alinare și se luptă cu aceste gânduri, deseori fără succes.”
Că a fost premeditat sau că a fost un gest rapid și impulsiv, mesajul este același: ”nu pot să mai trăiesc, nu am altă alternativă, am încercat și nu reușesc, cred că este mai bine să spun stop”, explică psihologul.
Psihologul Mihai Copăceanu subliniază că sinuciderea este mai frecventă la bărbați decât la femei, fenomen confirmat de statisticile internaționale, care indică un raport de 5 sau 6 ori mai mare în rândul bărbaților. Deși motivele exacte pentru care cineva recurge la un astfel de gest rămân adesea necunoscute, anumite circumstanțe și factori de risc pot precipita decizia.
Suicidul în Sibiu: un fenomen în creștere
Deși Sibiul nu se diferențiază de alte regiuni ale țării în ceea ce privește rata sinuciderilor, Copăceanu atrage atenția asupra nevoii de a aborda această problemă la nivel de comunitate. „Nu vorbim suficient despre sinucidere decât după ce se întâmplă”, afirmă psihologul. În școli, spre exemplu, fenomenul este discutat doar ocazional și atunci, de obicei, după ce un caz tragic atrage atenția publicului. În lipsa unei prevenții reale și consistente, riscul unor astfel de evenimente rămâne ridicat.
Ce putem face pentru a preveni sinuciderea?
Mihai Copăceanu susține că intervenția rapidă și sprijinul emoțional sunt esențiale pentru a diminua suferința celor din jur. „Dacă sesizăm idei suicidare și gânduri de moarte (unele persoane verbalizează intenția lor) să nu le ignorăm, să luăm de urgență măsuri, să cerem ajutorul pentru a salva persoana respectivă. Neîncrederea noastră sau chiar ridiculizarea gestului este complet greșită”, explică el.
De asemenea, specialistul recomandă ca sănătatea mentală să devină o prioritate reală, atât la nivel individual, cât și comunitar. El sugerează evitarea conflictelor și a stresului ridicat, precum și apelarea la ajutor specializat atunci când este nevoie. „La nivel de comunitate, deși suntem martorii unor astfel de cazuri tragice, în fiecare an, noi nu vorbim deschis despre aceste aspecte dureroase decât atunci când se întâmplă. Cu alte cuvinte nu se realizează o prevenție a suicidului în comunitate, în Sibiu.”, adaugă el.
La nivel național, există deja linii de sprijin dedicate persoanelor aflate în criză, cum ar fi Telefonul Verde Antisuicid (0800 801 200), care poate fi apelat gratuit între orele 19:00 și 7:00.
Rolul comunității în sprijinirea familiilor afectate
Un aspect adesea neglijat este sprijinul pe termen lung acordat familiilor care au pierdut pe cineva prin sinucidere. „Noi trebuie să fim aproape de familiile care rămân în suferință mult timp, să le sprijinim, să le vizităm, să le diminuăm suferința și mai ales să nu judecăm. La înmormântare se întrezărește un val de empatie, însă la câteva luni după înmormântare familia suferă în singurătate, comunitatea uită prea repede și pe nimeni nu mai interesează drama familiei. În Marea Britanie, de exemplu sunt organizate grupuri de sprijin pentru soțiile celor care au murit prin sinucidere. Familia are nevoie de sprijinul nostru uman și moral mai ales la câteva luni după eveniment, când suferința se accentuează și mai mult.”, avertizează Mihai Copăceanu.
În concluzie, aceste cazuri tragice subliniază o nevoie urgentă de a îmbunătăți prevenția și sprijinul pentru sănătatea mentală în comunitatea sibiană. Sinuciderea este o problemă complexă, dar, printr-o abordare empatică și deschisă, putem contribui la diminuarea suferinței celor din jur și la prevenirea altor tragedii similare.