La trei ani de la începutul războiului din Ucraina, mulți ucraineni au fost nevoiți să își părăsească casele, iar unii dintre ei au găsit un refugiu în orașe din România, precum Sibiu. Printre aceștia se află și Maksym, un ucrainean care, împreună cu familia sa, a părăsit țara natală în căutarea unui loc sigur.
„Când mi se face dor de casă, mă gândesc la faptul că acolo zboară bombe”
Peste 11 milioane de refugiați ucraineni au trecut prin România, fugind din calea războiului. Aproximativ 140.000 au rămas, încercând să-și reconstruiască viața departe de casă.
În vara anului 2022, după o scurtă ședere în Bulgaria, Maksym a ajuns la Sibiu, un oraș despre care știa puține lucruri, dar care l-a impresionat prin liniștea și ospitalitatea sa. „Orașul este liniștit și ne-am obișnuit rapid. Oamenii de aici ne-au primit cu brațele deschise, iar acest lucru ne-a ajutat foarte mult să ne refacem viețile”, mărturisește Maksym.
În ciuda ororilor războiului, Maksym povestește că a reușit să se integreze rapid în Sibiu, atât social, cât și profesional. „Viața noastră s-a schimbat radical odată cu începutul războiului. La început, ne-a ajutat foarte mult sprijinul material și ajutorul cu locuința, dar acum ne descurcăm fără ajutor. Însă, vreau să menționez că multe femei singure cu copii încă au mare nevoie de ajutor material”, explică el.
Politica și negocierile internaționale: Percepția unui refugiat
Maksym vorbește și despre situația politică din Ucraina și despre modul în care acesta percepe negocierile internaționale. Deși este în contact constant cu oameni din Ucraina, el consideră că adevărul complet despre ceea ce se întâmplă este greu de aflat. „Politica este o treabă murdară și nu știm nici măcar 15% din adevărul despre ceea ce se întâmplă acolo. Putem afla adevărul doar după ani de zile, când nu vom mai putea schimba nimic”, spune Maksym.
Speranța pentru pace și viitorul Ucrainei
Cu toate acestea, Maksym rămâne optimist și speră că într-o zi va veni pacea în Ucraina. „Oamenii vor pace, 90% dintre oameni doresc pace, și asta este cel mai important pentru oamenii simpli. Dacă cineva caută pacea, o va găsi; cineva care caută război, va găsi război”, subliniază el. În ciuda tuturor greutăților, Maksym își păstrează credința că un armistițiu ar putea aduce sfârșitul războiului. „Este posibil ca în viitorul apropiat să se ajungă la un armistițiu în Ucraina. Iar după armistițiu, va veni și sfârșitul războiului în Ucraina. Sper că așa va fi.”
Un nou început în Sibiu: O a doua casă
Pentru Maksym și familia sa, Sibiul a devenit un loc al speranței și al reconstrucției. „În prezent, pot spune cu încredere că Sibiu este a doua noastră casă, a doua noastră patrie. Iubim acest oraș și suntem bucuroși să trăim aici”, mărturisește el cu o voce plină de recunoștință. Atitudinea deschisă și sprijinul primit din partea românilor au fost esențiale pentru adaptarea lor rapidă la viața din România.
Solidaritatea în fața tragediei: Sprijinul românilor pentru refugiați
Maksym nu uită niciodată ajutorul acordat de români, subliniind importanța solidarității umane în fața tragediei. „Ne-a ajutat enorm atitudinea oamenilor, a românilor simpli, care ne-au primit cu inimă deschisă. Datorită acestui lucru, am reușit să trecem mai ușor peste dificultăți. Acum simțim că Sibiu este acasă pentru noi.”
Gânduri despre familia despărțită de război
În ciuda integrării rapide în Sibiu, Maksym recunoaște că dorul de familie și de casă există constant, însă gândurile sale se îndreaptă spre cei care au rămas în Ucraina, unde războiul continuă să afecteze viețile celor dragi. „Când deodată mi se face dor de casă, imediat mă gândesc la faptul că acolo zboară bombe. Copiii mei le-ar fi putut auzi dacă s-ar fi aflat acolo. Și în aceeași secundă, toate îndoielile mele dispar. Sunt alături de familia mea, și asta este cel mai important pentru mine”, concluzionează Maksym.
În pofida incertitudinilor și durerii lăsate de război, el rămâne optimist cu privire la viitor și recunoscător pentru noua sa viață în Sibiu.