Irene Dăncăneț și-a urmat visul cu determinare și ambiție. Tânăra sibiancă, fostă controlor de trafic aerian la Aeroportul din Arad, face acum parte din echipa unuia dintre cele mai mari aeroporturi din lume – Hamad International din Doha, Qatar.
,,Am fost încântată să pășesc în inima aviației mondiale și să fac parte dintr-un mediu de top, unde profesionalismul și eficiența sunt la cel mai înalt nivel. Să treci de la un aeroport din România la unul dintre cele mai mari hub-uri aviatice din lume e ca și cum ai face saltul de la karting la Formula 1 – totul este mai rapid, mai intens și absolut fascinant. Aici, vorbim de 600-700 de mișcări zilnice – aterizări și decolări care trebuie coordonate la secundă.” spune Irene.
Adaptare la un sistem de elită
Pregătirea din România i-a oferit o bază solidă, însă adevărata provocare a venit odată cu schimbarea mediului de lucru.
,,A trebuit să învăț să mă adaptez unui sistem complet diferit și să lucrez la un alt nivel de precizie, cu un flux de trafic mult mai intens. Timpul de reacție trebuie să fie mai scurt, fiecare decizie are un impact imediat, iar flexibilitatea devine esențială. În aviație, siguranța depinde de cât de bine te adaptezi la schimbare. Regulile se modifică, tehnologia evoluează, situațiile neprevăzute apar când te aștepți mai puțin. Într-un astfel de mediu, nu e suficient doar să știi procedurile – trebuie să înveți să gândești rapid, să fii proactiv și să ai încredere în propriile decizii.” a mărturisit aceasta.
Ritm alert, concentrare maximă
Un volum mare de trafic nu este un impediment, ci un avantaj pentru Irene: ,,Paradoxal, este mai ușor să rămâi concentrat când volumul de trafic este foarte mare, pentru că nu ai timp să fii distras. Lucrezi într-un ritm intens, dar într-un mod controlat și structurat. Ești acolo, în prezent, cu toate simțurile conectate la ceea ce faci. Cel mai important? Nu îmi aduc munca acasă. Îmi fac treaba impecabil, dar când ies pe ușa turnului de control, îmi trăiesc viața. Și cred că asta face diferența între a arde rapid și a rezista pe termen lung într-o meserie care îți cere atât de mult.”
O provocare extremă
Lucrul la un aeroport de talie mondială vine la pachet cu momente tensionate și situații de urgență care necesită o stăpânire de sine exemplară.
,,Acest domeniu nu iartă greșelile, iar în turn trebuie să ai claritate absolută. Îmi amintesc perfect perioada Campionatului Mondial – o avalanșă de provocări, de la bruiaje ale sistemelor și ecrane radar care rămâneau goale, până la drone neautorizate în spațiul aerian și interdicții de decolare impuse de Ministerul de Interne, iar în același timp, fluxul de avioane era la cote maxime. În astfel de momente, ai două opțiuni: să intri în panică sau să iei decizii cu sânge rece. Și eu nu fac parte din prima categorie. Aviația e ca un joc de șah la viteză maximă. Și îmi place să câștig.” spune sibianca.
Pentru Irene, profesionalismul și competența sunt cele care dictează respectul, nu genul: ,,Încrederea în tine este cel mai puternic atu. Nu mi-am pus niciodată problema că este un domeniu „al bărbaților”. Profesionalismul și competența nu au gen. Dacă îți dorești această carieră, trebuie să fii pregătită să muncești, să înveți și să fii mereu cu un pas înainte. Dacă ești bună, vei fi respectată. Simplu.”
Evoluția constantă a aviației
Lucrurile în aviație nu rămân niciodată la fel – tehnologia avansează, iar Irene este mândră că poate contribui la aceste schimbări. ,,Schimbarea este singura constantă. Dacă mă uit la cum arăta mediul de lucru când am început și la ce proceduri foloseam, astăzi sunt zeci de upgrade-uri la echipamente, rute aeriene și operațiuni. Am fost mândră să contribui la optimizarea timpilor de decolare, să vin cu idei care au pornit de la simple sugestii și au ajuns să fie standard de operare. Iar asta îți dă un sentiment de satisfacție aparte: să știi că munca ta face aviația mai eficientă.” a povestit Irene.
Un sentiment de „acasă”, chiar și la mii de kilometri distanță
Deși se află departe de România, Irene simte că și-a găsit locul la Doha: ,,Sunt momente în care îți dai seama de responsabilitatea pe care o ai – fie că aterizezi președinți ai lumii, fie că te ocupi de coordonarea unui zbor de urgență. De exemplu, am fost implicată în organizarea sosirii unor lideri politici, unde fiecare detaliu trebuie analizat. Este un mediu în care fiecare secundă și fiecare decizie contează. Un moment surprinzător a fost să descopăr că sistemul Electronic Flight Progress Strips, folosit acum în Doha, a fost implementat de o echipă de români. M-am trezit vorbind în limba maternă în timpul programului de lucru, într-un turn de control dintr-un alt colț al lumii! A fost o combinație de mândrie și entuziasm – un mic moment de „acasă” la mii de kilometri distanță.”
Familia, sprijinul esențial
Chiar dacă distanța este mare, legătura cu familia rămâne puternică. ,,Când ești acolo unde îți dorești să fii, distanța devine doar un detaliu. Sigur, „cordonul ombilical” rămâne acasă, dar părinții mei au fost mereu cei mai mari susținători ai mei. Și-au dorit să mă vadă fericită, indiferent unde în lume mă poartă drumul. Nu spun că nu sunt momente în care mi-aș dori să fiu mai aproape, dar am învățat să transform distanța într-un motiv de a prețui mai mult timpul petrecut împreună. Ne vedem des, plecăm în vacanțe, iar eu mă întorc acasă de 3-4 ori pe an. Până la urmă, acasă nu e doar un loc – e un sentiment, un sentiment pe care Doha mi-l oferă.” concluzionează aceasta.