Închisorile din Italia sunt în pragul colapsului. Supraaglomerarea, condițiile insalubre și lipsa serviciilor de bază, precum apa sau asistența medicală, alimentează o criză umanitară ignorată de ani întregi. În 2024, 91 de deținuți și-au pus capăt vieții, cel mai mare număr înregistrat vreodată de la începutul monitorizărilor. Iar în primele luni din 2025, alte 20 de sinucideri au fost raportate – în medie, una la fiecare patru zile, scrie presa italiană.
Potrivit organizației Antigone, care apără drepturile deținuților, situația este „dramatică”. Ornella Favero, coordonatoarea rețelei de monitorizare „Ristretti Orizzonti”, susține că sinuciderile record sunt doar un simptom al unui sistem „aflat la limita colapsului”, în care supraaglomerarea este principalul factor declanșator. În prezent, în cele 190 de penitenciare italiene sunt încarcerați peste 62.000 de oameni, deși capacitatea totală este de doar 46.800 de locuri – cu 16.000 mai puțin decât numărul efectiv de deținuți.
Valentina Calderone, reprezentantă a Colegiului Garanților pentru Drepturile Persoanelor Private de Libertate, avertizează că dacă nu vor fi luate măsuri urgente – cum ar fi eliberarea deținuților cu pedepse minore, de 2-3 ani – numărul deținuților ar putea atinge din nou pragul de 67.000, la fel ca în urmă cu 15 ani.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat Italia încă din 2013 pentru supraaglomerarea penitenciarelor, calificând-o drept un tratament inuman și degradant. Situația nu s-a îmbunătățit semnificativ de atunci.
Fosta mănăstire transofrmată în închisoare
Un exemplu emblematic este penitenciarul Regina Coeli din Roma, o fostă mănăstire transformată în închisoare în 1881. Deși are o capacitate de 570 de locuri, găzduiește în prezent aproximativ 1.050 de deținuți. Lipsa spațiilor verzi, a activităților și a infrastructurii moderne agravează o situație care devine insuportabilă mai ales vara, când căldura excesivă și lipsa aerisirii provoacă tensiuni, revolte și violență.
Supraaglomerarea duce și la alte probleme: lipsa apei, a personalului de supraveghere, a serviciilor medicale și psihologice, precum și la o răspândire necontrolată a drogurilor în interiorul închisorilor. „Există o legătură clară între rata sinuciderilor și aglomerația din celule”, spune Calderone.
În plus, numărul educatorilor și al specialiștilor în reintegrare este extrem de scăzut – aproximativ 1.000 la nivel național. Favero acuză o politică penală „punitivă”, care a umplut închisorile cu persoane condamnate pentru infracțiuni minore, în special legate de dependențe și afecțiuni psihice, în loc să caute alternative la detenție.
Guvernul respinge ideea amnistiei
Guvernul condus de Giorgia Meloni a adoptat anul trecut o lege care permite transferul deținuților vulnerabili în centre specializate pentru reabilitare și a promis subvenții pentru angajatorii care oferă locuri de muncă persoanelor eliberate. Totuși, executivul a respins constant ideea amnistiei sau eliberării anticipate, considerând că astfel statul ar da dovadă de slăbiciune.
În schimb, strategia actualei coaliții de guvernare este axată pe întărirea structurilor existente, construirea de noi penitenciare și suplimentarea personalului. Recent, Parlamentul italian a votat o moțiune în acest sens.
Într-un gest fără precedent, în acest an au fost permise, pentru prima dată, vizite intime fără supraveghere pentru doi deținuți, după ce Curtea Constituțională a decis că privarea totală de viață afectivă este „nelegitimă”.