Spectacolul „Proorocul Ilie”, regizat de Botond Nagy, a stârnit în ultimele zile o adevărată furtună de reacții, atât în mediul online, cât și în spațiul public. Printre cei mai afectați de valul de ură s-a aflat actrița Ofelia Popii, care a primit amenințări grave din partea unor persoane care nici măcar nu au văzut piesa de teatru.
Ofelia Popii interpretează personajul Palazska, o țărancă dintr-un grup de oameni care ajung să creadă că un profet din satul lor este Iisus și că trebuie să răscumpere păcatele omenirii printr-un sacrificiu. Deși spectacolul a avut premiera la mijlocul lunii februarie, dezbaterea publică s-a aprins recent, în special după reacțiile venite din partea Bisericii Ortodoxe Române.
În urma controverselor, Popii a fost vizată de mesaje de amenințare în care i se transmitea că ar putea fi agresată pe stradă. „E halucinant, efectiv, cât de rapid se rostologește, de fapt, bulgărele. Eu, când au început să apară reacțiile astea, eram la repetiții. Și a trecut dintr-o repetiție în alta și vedeam că se adunau mesajele. Am crezut că sunt niște glume, nu le-am deschis atunci, că lucram. Am zis că le deschid pe seară, să mă relaxez. Și seara nu-mi venea să cred! Nu înțelegeam când s-a întâmplat treaba asta. Și deja lumea vrea să mă linșeze. Primesc amenințări”, a declarat actrița pentru investigatoria.ro.
Regizorul Botond Nagy a fost nevoit să depună plângeri penale, considerând că nivelul de agresivitate al reacțiilor este alarmant. El subliniază că piesa nu este o blasfemie, ci o reflecție asupra fanatismului religios și a manipulării maselor. „Personajele nu sunt preoți, sunt niște țărani care, în încercarea de a-și găsi locul în istorie, sfârșesc prin a se pierde într-un joc periculos”, explică regizorul.
Reacțiile dure au fost amplificate și de fragmente scoase din context, cum ar fi o scenă de striptease care, în viziunea regizorului, simbolizează dorința unor oameni mărunți de a deveni celebri cu orice preț. „Oamenii își vor aminti de noi!”, este replica ce urmează imediat acelei secvențe.
Cazul a deschis un nou capitol în discuția despre libertatea artistică în România, punând în balanță dreptul la liberă expresie și sensibilitățile religioase.
