Căpițele aurii de fân au reprezentat un simbol al vieții rurale din România timp de sute de ani. Aceste elemente de tradiție devin tot mai rare, iar, într-un viitor nu foarte îndepărtat, riscă să rămână doar o amintire, scrie publicația britanică The Guardian.
România găzduiește unele dintre cele mai mari pășuni din Europa, care sunt încă gestionate prin metode tradiționale. Dar, pe măsură ce agricultura modernă prinde avânt, căpițele de fân devin un simbol al unui mod de viață pe cale de dispariție, potrivit Digi24.
Activitatea umană este cea care face ca aceste habitate să fie atât de bogate în viață sălbatică: sute de specii de plante, păsări și insecte s-au adaptat de-a lungul secolelor de cultivare și recoltare a pajiștilor, ciclurile lor de viață devenind interconectate cu agricultura. Iar studiile au arătat că fânețele tradiționale din România pot fi mai bogate în viață sălbatică decât pajiștile gestionate ca rezervații naturale. Din mai până în iulie, înainte de tăierea fânului, pajiștile sunt inundate de flori sălbatice și de insecte.
Nat Page este director al Fundației Adept, o organizație de conservare a biodiversității și de dezvoltare rurală, cu sediul în România, care colaborează cu fermierii pentru a găsi cele mai bune modalități de gestionare profitabilă a pajiștilor. Aceasta îi ajută pe fermieri să acceseze fonduri pentru protejarea biodiversității și să creeze piețe pentru produsele lor. Activitatea sa acoperă 30.000 de hectare de pășuni la sud de Sighișoara, în sud-estul Transilvaniei, care sunt gestionate de aproximativ 5.000 de mici fermieri.
„Te poți plimba zile întregi prin pajiștile cu fân”, spune Page. „Transilvania este ultima zonă europeană cu peisaje agricole tradiționale mari, la scară largă. Suntem dornici să le oferim micilor fermierilor un stimulent pentru a rămâne în țară.”
Cu toate acestea, pe teren, distrugerea metodelor tradiționale din România continuă neabătută. În unele zone, jumătate dintre pajiștile cu fân rămân necosite.
