Emil locuieÈte în ElveÈia CentralÄ, dar inima lui bate tot pentru locul din care a venit: satul Boian, comuna Bazna. De ani de zile îÈi cautÄ mama, Stela Moldovan, Èi familia biologicÄ, în speranÈa cÄ-Èi va regÄsi rÄdÄcinile Èi liniÈtea sufleteascÄ.
Emil Moldovan s-a nÄscut la 31 ianuarie 1998, în MediaÈ, judeÈul Sibiu, dar inima lui nu a încetat niciodatÄ sÄ batÄ pentru un loc pe care abia acum încearcÄ sÄ îl regÄseascÄ: satul Boian, comuna Bazna. DeÈi viaÈa l-a dus departe, în ElveÈia CentralÄ, dorul de mama sa biologicÄ, Stela Moldovan, Èi de rÄdÄcinile româneÈti, a rÄmas viu.
„M-am nÄscut în MediaÈ, dar sufletul meu e în Boian”, spune Emil cu emoÈie. La 27 de ani, tânÄrul îÈi face cunoscutÄ povestea, într-un apel sincer Èi profund cÄtre cei care l-ar putea ajuta sÄ-Èi regÄseascÄ familia biologicÄ.
O mamÄ adolescentÄ, o poveste nespusÄ
Emil a aflat de mic cÄ este adoptat. „Am aflat cÄ sunt adoptat de când am fost capabil sÄ înÈeleg, iar pÄrinÈii mei adoptivi mi-au spus imediat. Totul este consemnat Èi în documente.” Ètie cÄ mama lui biologicÄ, Stela Moldovan, s-a nÄscut pe 24 aprilie 1982, în satul Boian, Èi cÄ era foarte tânÄrÄ atunci când l-a nÄscut. Avea doar 16 ani.
„PÄrinÈii mei adoptivi mi-au spus cÄ tatÄl meu biologic ar fi fost mort. Ceea ce nu este adevÄrat. Åi cÄ mama mea era foarte tânÄrÄ. Tot ce Ètiu e cÄ bunicii mei biologici se numesc Marin Èi Olimpia Moldovan.”
Ani de cÄutÄri Èi speranÈÄ
Anii petrecuÈi într-un centru de plasament au lÄsat urme adânci în sufletul lui Emil. „Nu-mi amintesc nimic, în afarÄ de faptul cÄ, ulterior, am avut multe efecte psihice din cauza copilÄriei. Mi-a lipsit totul — familia mea. Instinctul de a-i cÄuta era mai puternic.”
Acel instinct l-a împins sÄ înceapÄ o cÄutare care a durat ani. „Fiecare om vrea sÄ Ètie de unde vine. Instinctul e prea puternic.”
În tot acest timp, alÄturi i-a fost Irma, soÈia sa, originarÄ din Bosnia. „SoÈia mea dragÄ, Irma, m-a integrat mereu în culturÄ, în muzicÄ, în mâncare. A vrut întotdeauna sÄ mÄ simt bine, sÄ-mi caut mama Èi tata. Ea a fost convinsÄ cÄ tatÄl meu trÄieÈte.”
Ea a fost Èi cea care l-a încurajat sÄ facÄ o postare pe Facebook. „Ea a venit cu ideea. Îi mulÈumesc. Ea s-a implicat mereu, este o persoanÄ de familie.”
Postarea a avut un ecou neaÈteptat. „Am fost contactaÈi de foarte mulÈi oameni. Românii sunt extrem de prietenoÈi. MulÈi ne-au spus câte ceva, Èi astfel am aflat cÄ am mulÈi fraÈi vitregi.”
Despre momentul în care au început sÄ aparÄ primele rÄspunsuri, Emil spune simplu: „Am plâns. Èi bÄrbaÈii au voie sÄ plângÄ…de bucurie.”
„Originea mea este în inima mea”
AstÄzi, Emil trÄieÈte o viaÈÄ liniÈtitÄ în ElveÈia, alÄturi de Irma. ÎncÄ nu au copii, dar speranÈa Èi credinÈa îi însoÈesc în fiecare zi. „Ne rugÄm la Dumnezeu Èi îi mulÈumim. Totul a fost o luptÄ, dar acum simt o mare uÈurare.”
În încheiere, mesajul lui Emil este simplu, dar tulburÄtor: „MamÄ Èi tatÄ, vÄ iubesc. Familie Èi prieteni, vÄ iubesc. România, te iubesc.”
