Avea doar 17 ani de când a început o nouÄ viaÈÄ, mult mai grea faÈÄ de cea pe care o cunoscuse pânÄ atunci. Un accident l-a Èintuit în scaunul cu rotile, iar primii opt ani de la evenimentul despre care Èi în ziua de astÄzi refuzÄ sÄ vorbeascÄ, au însemnat un calvar continuu.
Nicolae Priporeanu are 51 de ani Èi este campionul naÈional al României la tir paralimpic cu arcul.
Pe culoarele MaternitÄÈii din Sibiu l-am întâlnit pe Nicolae, un bÄrbat bine legat, cu spatele lat Èi barba grizonatÄ. Din anul 2018 este registrator medical la SecÈia de Terapie IntensivÄ a MaternitÄÈii. „Am renunÈat la pensia de invaliditate pentru a putea munci. Îmi place aici, colectivul este minunat. Sunt un norocos”, spune bÄrbatul cÄruia soarta i-a fost potrivnicÄ în adolescenÈÄ.
Accidentul care i-a fracturat coloana s-a produs pe când avea 17 ani. UrmÄtorii 8 ani i-a petrecut la ÈarÄ, în casa familiei, unde se descurca foarte greu: „Mi-a luat mult timp sÄ depÄÈesc mental ceea ce mi s-a întâmplat. Nu puteam sta singur în casÄ, nu aveam rampe de acces, toaleta era în curte. A fost dificil.” a declarat sibianul, relateazÄ într-o postare pe Facebook, preÈedintele CJ Sibiu, Daniela Cîmpean.
În 1999 soarta i-a zâmbit din televizor: „Am vÄzut o Ètire despre o fundaÈie din BucureÈti care ajuta persoanele cu dizabilitÄÈi. I-am sunat Èi m-au chemat la un stagiu de 7 sÄptÄmâni în Turnu MÄgurele. Prima condiÈie a fost sÄ vin singur, cu trenul”.
A fost momentul în care Nicolae Priporeanu Èi-a luat viaÈa în propriile mâini. A învÄÈat cum sÄ foloseascÄ cu adevÄrat scaunul cu rotile, cum sÄ se organizeze, cum sÄ-Èi depÄÈeascÄ temerile: „DimineaÈa pregÄteam micul dejun pentru colegi, iar la prânz Èi cinÄ serveam la mese. Erau oameni ca mine Èi îmi repetam mereu: dacÄ ei pot, atunci pot Èi eu”.
În stagiul de la Turnu MÄgurele, organizat de FundaÈia „Motivation”, Nicolae Èi-a regÄsit o mai veche pasiune: tenisul de masÄ. „Îmi plÄcea sÄ joc „ping-pong” Èi la mine în sat. Chiar Èi dupÄ ce am ajuns în scaunul cu rotile, prietenii mÄ cÄrau cu ei la toate meciurile. AÈa, aveam o ocupaÈie care mÄ Èinea activ”.
În acel an, a cunoscut-o pe doamna Marcela Brad, preÈedinta AsociaÈiei Umanitare Èi Clubului Sportiv „Hermannstadt“ pentru Persoanele cu Handicap Neuro-locomotor din JudeÈul Sibiu: „O femeie extraordinarÄ care m-a ajutat mult. DatoritÄ ei am avut primul serviciu Èi am putut sÄ joc tenis de masÄ în diferite competiÈii. Am lucrat la grÄdiniÈa pentru copiii cu autism Èi la asociaÈie. În acea perioadÄ am fost vicecampion naÈional la tenis de masÄ la echipe Èi am luat medalia de bronz la individual.”
Nicolae a fost printre primii angajaÈi ai unui supermarket deschis, în anul 2001, la Sibiu. „Am lucrat ca operator facturare pânÄ în 2007, când s-a închis Èi am ajuns Èomer”.
CÄsÄtorit în 2002, bÄrbatul devenit Èomer nu s-a lÄsat învins, mai ales cÄ avea acasÄ Èi un copil de crescut: „Am înfiinÈat o unitate protejatÄ, specializatÄ în comerÈul cu papetÄrie, echipamente IT Èi detergenÈi. DupÄ un an, legile s-au schimbat Èi am fost nevoit sÄ închid afacerea. Pentru urmÄtorii 10 ani am fost doar pensionar”.
Noul statut nu i-a adus însÄ liniÈte. Èi-a descoperit o nouÄ pasiune, tot prin specialiÈtii FundaÈiei „Motivation”: „În 2016 am fost într-o tabÄrÄ de tir cu arcul organizatÄ la BucureÈti. Antrenori erau Doru DanileÈ, fost antrenor al naÈionalei de tir paralimipic, Èi sibianul Ovidiu Grecu. A fost o revelaÈie întrucât m-am regÄsit complet în acest sport”.
Primul arc l-a costat 500 de euro, cumpÄrat la mâna a doua din Germania. Al doilea, 1.500 de euro, plus echipamente speciale de Èintire Èi manevrare care valoreazÄ încÄ pe atât. Nici sÄgeÈile nu sunt tocmai ieftine la 700 de euro setul de 12 bucÄÈi. „Este un arc special, cu scripeÈi, cum îl vedeÈi în seria „Rambo”. În exterior, Èinta se aflÄ la 50 de metri, iar la interior, în salÄ, la 18 metri”.
Antrenamentele le face la ÈelimbÄr, unde Ovidiu Grecu are un club pentru arcaÈi. Înainte de a ajunge aici, s-a antrenat în târgul de vechituri. „Mergeam în zilele în care „Oborul” era închis. Conducerea a fost foarte deschisÄ Èi mi-a permis sÄ mÄ antrenez timp de trei ani, pânÄ când într-o noapte mi-a fost furatÄ Èinta”.
În 2019 Èi 2024 a obÈinut titlul de campion naÈional, iar în 2022 cel de vicecampion. AlÄturi de ceilalÈi componenÈi ai lotului naÈional paralimpic, a participat la campionatele mondiale din Dubai, în 2021, unde a obÈinut locul V, Èi la Pilsen – Cehia, în 2024, unde a luat locul IX. „În toamnÄ îmi apÄr titlul de campion naÈional. Pentru mine conteazÄ prezentul, nu Ètiu ce va fi peste un an sau doi”.
Când are timp, practicÄ Èi baschetul: „Sunt în echipa „ZburÄtorii”, unde am colegi extraordinari. ToÈi sunt luptÄtori. Din pÄcate, nu ajung la toate antrenamentele, însÄ sunt cu tot sufletul alÄturi de ei”.
Nicolae Priporeanu se considerÄ un om împlinit: fiul sÄu va absolvi facultatea în acest an, iar alÄturi de soÈia sa, angajatÄ la o firmÄ de logisticÄ, cÄlÄtoreÈte des în vacanÈe. Vrea sÄ cunoascÄ lumea Èi se bucurÄ când vede cÄ autoritÄÈile ridicÄ barierele în faÈa celor ca el: „Se construiesc rampe de acces în instituÈii, autobuzele au platforme, trecerile de pietoni sunt mai prietenoase cu noi. În plus, nu mai suntem priviÈi cu milÄ Èi asimilaÈi cerÈetorilor, ca acum 30 de ani. Atunci, dacÄ stÄteai pe stradÄ, lumea venea sÄ-Èi dea bani. Era umilitor.”
Pe culoarele MaternitÄÈii, un bÄrbat în scaunul cu rotile trece în fiecare dimineaÈÄ spre un birou încÄrcat cu acte. De multe ori aude cum o viaÈÄ nouÄ apare în aceastÄ lume, cu vorbe blânde pentru nou-nÄscut Èi multe felicitÄri pentru mamÄ.
Este o nouÄ zi pentru registratorul-campion, neînfrânt de soartÄ, cÄruia sportul îi completeazÄ cea mai scumpÄ avere: familia.
Este încÄ o zi în judeÈul Sibiu, cel cu oameni Èi locuri de poveste!
