O călătorie în inima întunecată a Bucureștiului, trasată în alb-negru, cu nerv grafic și rigoare cinematografică – aceasta este propunerea artistului Cristian Păcurariu în Sector 5, cel mai nou album de bandă desenată publicat în Franța de Editura Soleil. Expoziția, găzduită de Galeria La Pătrat, prezintă peste 300 de pagini originale, crochiuri și planșe din mai multe proiecte ale artistului, într-un spațiu imersiv amenajat pe două niveluri.
Parte din programul Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu (FITS), expoziția deschide o conversație despre banda desenată ca formă de artă contemporană, dar și ca instrument de reflectare socială.
De la revistele comuniste la marile edituri din Franța
Cristian Păcurariu a descoperit pasiunea pentru banda desenată în anii copilăriei, când răsfoia cu fascinație rarele reviste cu benzi desenate disponibile în România comunistă. „Țin minte că într-o revistă, pe când eram prin clasa a șaptea, am citit că trebuie să faci liceu de artă sau să fii autodidact dacă vrei să devii artist de bandă desenată. Asta m-a convins. Așa am ales drumul artistic”, povestește Păcurariu.
La 26 de ani, destinul i s-a schimbat în Franța, unde a participat la un festival de profil. Cu câteva desene în mână, a intrat în vorbă cu artistul François Plisson, care l-a pus în contact cu un editor. A fost începutul unei colaborări care durează de 20 de ani: „Am semnat primul contract și de atunci am lucrat constant”. În Franța, Belgia sau Olanda, banda desenată are o piață matură, educată. E un mediu care l-a stimulat pe artist să evolueze, chiar dacă nu a locuit acolo.
„Sector 5” – un București noir, desenat cu tușul realității
Cel mai recent album, Sector 5, publicat în Franța și ilustrate în expoziție, propune o poveste întunecată, inspirată de realitatea românească contemporană. Scris de scenaristul francez Christophe Bec, căsătorit cu o româncă și familiarizat cu Bucureștiul, volumul urmărește ancheta inspectorului Marian Ferentari în mijlocul unei serii de crime bizare, legate de industria sexului virtual.
„Este o poveste dură, exagerată pentru impact, dar multe detalii vin din realitate. E un București recognoscibil, dar privit prin lupa genului noir”, explică artistul. Albumul, în format complet color, a fost realizat în colaborare cu coloristul Alex Guimaraes și marchează un moment de maturitate în cariera lui Păcurariu.
O privire în atelierul unui ilustrator: cum se naște o bandă desenată
Deși a creat și propriile povești în trecut, Cristian lucrează de obicei cu scenariști profesioniști din editurile cu care colaborează: „Ei vin cu ideea și cu scenariul, eu dau viață personajelor și cadrelor. Am învățat enorm din citirea acestor scenarii. E o meserie care se fură și se învață pe parcurs.”
Lucrările sale se remarcă printr-o linie grafică fluidă, cu multă forță expresivă. Fie că desenează în tuș, marker sau creion, stilul lui Păcurariu este organic, cinematografic, cu o compoziție detaliată și ritmată. Vizitatorii expoziției pot răsfoi ultimul album, pot observa în detaliu planșele originale și înțelege structura din spatele fiecărei pagini.
Galeria La Pătrat – spațiu viu, comunitar și artistic
Expoziția este însoțită de o coloană sonoră originală, semnată de Colectiva La Pătrat în colaborare cu jazzistul Jak Eduard Neumann, compusă și masterizată în același spațiu. Galeria funcționează și ca atelier de rame, studio de înregistrări și laborator de creație. Aici, banda desenată capătă o dimensiune vie, tactilă și profundă.
„Ne dorim ca publicul să simtă intimitatea acestui proces artistic, să vadă cum arta vizuală și povestea se împletesc. Banda desenată nu e doar entertainment, ci un mod de a documenta, de a explora realități complexe într-o formă accesibilă și captivantă”, afirmă curatorul expoziției, muzeograful Alexandru Sonoc.
Un act de recuperare culturală
Într-un context în care banda desenată românească se zbate între marginalizare și uitare, această expoziție funcționează și ca un gest de recuperare culturală. „E nevoie să reintroducem banda desenată în circuitul public. Generațiile tinere nu mai cresc cu ea, iar cei care au făcut-o o privesc cu nostalgie. Acest gen are nevoie de spații și de vizibilitate”, adaugă Sonoc.
Expoziția poate fi vizitată pe toată durata Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu și promite o experiență rară: aceea de a pătrunde, pagină cu pagină, în universul vizual al unui artist român recunoscut internațional – și în același timp, în realitățile ficționalizate, dar dureros recognoscibile, ale lumii în care trăim.
