Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, ediția 2025, a adus în fața publicului trei spectacole de flamenco, fiecare complet diferit în stil, energie și mesaj. Sub aceeași etichetă a dansului spaniol tradițional, am descoperit trei viziuni diferite, care pornesc de la rădăcinile clasice, ajungând la cele mai îndrăznețe forme de exprimare contemporană. Un veritabil crescendo artistic: de la focul pasional al flamencoului clasic, trecând prin ritmurile îndrăznețe ale jazzului și terminând cu o explozie de libertate identitară.
Flamenco clasic – seducție sub cerul liber
Primul spectacol a fost o celebrare a flamencoului așa cum ni-l imaginăm în sălile de dans din Andaluzia: chitară, voce, percuție și o pereche de dansatori prinși într-un dialog tăcut, pasional, transmis doar prin gest, ritm și intensitate. Pe scena din Piața Habermann, dansul a fost sărbătoare, ritual, dar și joc de seducție. Praful ridicat în lumina reflectoarelor și scândurile care au vibrat sub pașii dansatorilor au făcut din această întâlnire una intimă și autentică.
Flamenco Fusion – tradiție pe ritmuri de jazz
Flamenco Fusion, în regia lui Iván Gómez, ne-a oferit o incursiune spectaculoasă într-un flamenco extins, deschis către influențe multiple. Ritmuri românești (inclusiv „Ciocârlia” lui Grigoraș Dinicu), klezmer, accente de musical și jazz s-au împletit cu dansul spaniol într-o producție grandioasă. Muzica semnată de Roberto Pacheco, Ara Malikian, Jose Luis Montón și Fernando Egozcue a făcut un salt curajos de la tradiție spre inovație. Cei nouă dansatori și cinci muzicieni live au oferit un spectacol electrizant, în care lumina, costumele și scenografia au completat o coregrafie plină de forță, delicatețe și fantezie.
Totuși, în acest demers amplu și rafinat, spectacolul pare să fi pierdut o parte din autenticitatea viscerală a flamenco-ului tradițional. Imersiunea în stiluri multiple, deși impresionant orchestrată, a diluat uneori tensiunea specifică dialogului dansator–muzician, atât de vie în forma sa originară. În locul unei catharsis intim, am asistat la un show coregrafic impecabil, dar mai rece emoțional, în care spectacolul vizual a eclipsat parcă vibrația interioară a dansului.
VIVA – flamenco queer, eliberat și spectaculos
Al treilea spectacol de flamenco de la FITS 2025, prezentat în penultima zi a festivalului, ne-a luat complet prin surprindere și ne-a electrizat. VIVA, creația coregrafului și dansatorului Manuel Liñán, a fost o experiență scenică totală, o combinație captivantă de flamenco, teatru și comedie.
Construit în secvențe care alternează între dialoguri intense – uneori dramatice, alteori jucăușe – între muzicieni și dansatori, spectacolul a adus în prim-plan puterea expresivă a cante jondo, acel stil grav și profund, încărcat de emoție autentică. Vocile muzicienilor au o forță tulburătoare, purtând publicul într-un univers spectaculos.
Coregrafia a integrat elemente surprinzătoare din commedia dell’arte, cu interacțiuni teatrale între personaje – dansatori care glumeau între ei ca într-o operetă, femei care cleveteau sau ridicau fustele altor dansatoare în mijlocul dansului, expunând cu ironie și umor picioarele în plină mișcare. Totul impregnat de un comic de situație atent dozat, fără a compromite în vreun fel complexitatea dansului flamenco.
Momentul final – „the big reveal” – a fost neașteptat: dansatorii, echipați în rochii feminine spectaculoase, și-au scos perucile, și-au șters machiajul pe scenă, rămânând doar în lenjerie, în fața publicului. A fost un gest de sinceritate brutală, o demascare simbolică a convențiilor și o celebrare a identității asumate.
Un flamenco queer în cea mai autentică formă – teatral, curajos, emoționant și extrem de viu, VIVA este un manifest artistic care rupe bariere și construiește, în locul lor, libertate. Spectacolul poate fi vizionat și astăzi, de la ora 17.00, la Centrul Cultural Ioan Besoiu.
Flamenco în trei timpi
Mulțumim FITS 2025 pentru călătoria în trei acte prin universul flamencoului: de la tradiția păstrată vie în ritmuri clasice, la fuziunea îndrăzneață cu jazzul și multiculturalismul, până la explozia queer a identității. Trei spectacole, trei moduri de a dansa și de a spune cine ești. Flamenco, în toate formele lui, rămâne o forță – a expresiei, a libertății și a pasiunii.
