Uniunea Europeană și Statele Unite au ajuns la un acord de ultim moment pentru a evita izbucnirea unui război comercial între cele două mari blocuri economice ale lumii. Părțile au convenit impunerea unui tarif vamal de 15% pentru importurile de produse din Europa în SUA, dezamorsând astfel o criză iminentă. Inițial, Washingtonul amenințase cu instituirea unor tarife de 30% pentru bunurile europene începând cu 1 august, amenințare la care Bruxelles-ul intenționa să răspundă cu măsuri similare ce vizau produse americane în valoare de 93 de miliarde de euro, anunță presa europeană.
Acordul urmează modelul înțelegerii încheiate recent între SUA și Japonia, care prevede același nivel de tarif de 15%. Totuși, în cazul Japoniei persistă incertitudini, inclusiv un presupus fond de 550 de miliarde de dolari, pe care SUA susțin că Tokyo l-ar fi oferit Casei Albe pentru a fi investit discreționar — afirmație dezmințită oficial de guvernul nipon.
Negocierile cu UE s-au concentrat exclusiv asupra comerțului cu bunuri, fără a atinge sectorul serviciilor, în care SUA înregistrează un excedent față de europeni. În acest fel, balanța comercială globală rămâne în favoarea primei economii mondiale. În paralel, președintele Donald Trump a profitat de context pentru a intensifica presiunile asupra Bruxelles-ului, cerând mutarea fabricilor farmaceutice americane din Irlanda în SUA și solicitând ca UE să nu reglementeze marile companii de tehnologie americane.
„Este un acord grozav pentru toată lumea”, a declarat Trump. La rândul său, Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, a vorbit despre un „acord amplu” încheiat „după negocieri dificile”.
Atmosfera negocierilor a fost tensionată încă de la început, Trump afirmând că relația comercială actuală este „unilaterală și profund nedreaptă” pentru SUA. Deși a început cu critici dure la adresa Europei, liderul american a admis ulterior că „există o șansă de 50-50 să ajungem la un acord”, îndemnând la continuarea dialogului. Von der Leyen, prezentă alături de el în fața presei, a susținut la rândul ei necesitatea unui „reechilibru” și a adoptat un ton conciliator pe tot parcursul discuțiilor.
Acordul reprezintă o victorie de etapă pentru diplomația economică transatlantică, dar nu elimină tensiunile de fond dintre cele două părți, în special în ceea ce privește reglementarea sectorului tehnologic și politicile fiscale.
