Vicepremierul Dragoș Anastasiu a susținut o conferință de presă duminică la Guvern. Acesta a anunțat că va demisiona.
Dragoș Anastasiu va demisiona din Guvernul României. Decizia a venit pe fondul scandalului privind implicarea lui într-un dosar de mită dată unei funcționare ANAF.
Redăm mai jos principalele declarații ale vicepremierului Dragoș Anastasiu:
Am luat câteva zile de gândire înainte să ies, în urma a tot ce s-a întâmplat în spațiul public cu privire la persoana mea în ultimele 3 zile, atât pentru a acumula cât mai multe informați, pentru a avea răspunsuri, cât și pentru a reflecta cu privire la cea mai buna decizie pe care ar trebui să o iau eu pentru a nu periclita Guvernul României și chiar pe persoana mea fizică.
Aș vrea sa încep cu contextul în care ne aflăm, un Guvern care e de o lună instalat, condus de un premier, domnul Ilie Bolojan, care este extrem de determinat și ferm pentru a face reforme de care România are nevoie. Avem nevoie si suntem obligați la reforme, pentru că situația bugetului României este una extrem de dură și tensionată. (…) Pe mine s-au pus toate reflectoarele, nu este ceva la care să nu ne fi așteptat. Atunci când deranjezi, lumea reacționează. Ăsta este și motivul pentru care au plecat o serie de atacuri. (…)
A apărut în spațiul public implicarea mea într-un dosar mai vechi, care era public si acum 2 luni și acum 5 ani și când am fost chemat sa fiu consilier la Cotroceni în perioada interimatului lui Ilie Bolojan. Dosarul era cunoscut. N-am venit aici să mă poziționez ca victimă, nici să vă ofer justificări. Am venit să vă dau explicații pentru a înțelege contextul. (…) Contextul anilor 2005-2006-2009, așa cum l-au avut companiile conduse de mine în acea perioadă. Am avut o companie de transport internațional, cu mulți șoferi, mulți angajați, făceau curse în Europa, o activitate care este în așa fel reglementată încât e necesară rambursarea de TVA. (…) Vă povestesc relația noastră cu statul român. Trei ani de zile compania mea a fost anchetată de poliția economică cu suspiciune de evaziune fiscală. S-a constatat la control la graniță că lipseau niște bilete, erau mai mulți pasageri decât bilete vândute. S-a venit la mine la companie si s-a spus ca se fac verificări pe ultimii 5 ani. Ne-au cerut biletele, le-am pus în fața firmei, le-au cătat la Poliția Economică, ne-au solicitat să detașăm un om care să fie prezent la verificări. Acest lucru a durat 3 ani. După ceva timp am întrebat mirat ce caută, am zis că poate putem să ajutăm. Au zis că vor să compare numărul de bilete din plicuri cu datele de la poliția de frontieră. (…) Situația companiei era dezastruoasă, motiv pentru care am cerut urgentarea rezolvării dosarului. De la poliție mi-au spus că nu au nimic de reproșat. Per total aveam mai multe bilete în înregistrări. Motiv pentru care am zis bun, dați-ne rezoluția finală pentru a merge la ANAF să ne recuperăm TVA-ul. Mi-au zis că după 3 ani de zile ei nu pot să închidă acest dosar, deși nu au găsit nimic, că s-a lucrat prea mult la el. Motiv pentru care s-a cerut începerea urmăririi penale. (…) Mi s-a spus că au o propunere constructivă. Că sunt două variante, ori suspendăm controlul și refacem evidențele cu ștatele de plată pentru 5 ani, sau închidem controlul și ne recomandă o firmă care va rezolva aceste lucruri. (…) Aveam de ales între un posibil faliment, sute de angajați, munca noastră de 20 ani de zile, sau să dau curs șantajului, propunerii și să închidem dosarul. În măsura în care toate celelalte elemente ale controlului erau în regulă. Asta a fost decizia luată la momentul respectiv, partenerul meu a semnat un contract pe una dintre firmele noastre pe care o gestiona, iar de aici încolo lucrurile sunt clare în rechizitoriu. (…) Au început să vină cereri de excursii din partea funcționarului de la ANAF, soldate cu facturi pur și simplu neplătite. Eu nu știam că facturile erau neplătite, iar la un moment dat am aflat. Am întrebat de ce și mi s-a spus că persoana respectivă a mai venit în control și de fiecare data cu aceleași țipete si amenințări la adresa colaboratorilor mei a produs acest sistem de teroare. (…)
Am fost declarat șpăgar. Dar există două tipuri de șpăgi: de supraviețuire și de îmbogățire. În anii 1990, șpaga era cu plicul. Din anii 2000, lucrurile s-au mai sofisticat, se merge cu contracte de consultanță. Din punctul nostru de vedere, treaba a fost din zona de supraviețuire. După multe facturi neplătite, în toată perioada asta compania mea a plătit 75 milioane lei impozite la stat. Niciodată nu a fost vorba de îmbogățire.
Cu privire la calitatea mea, s-a născut o dispută juridică, dacă am fost martor sau denunțător. Eu vă spun ce știu eu. Nu eu am semnat un denunț, eu am fost martor și așa se vede în tot rechizitoriul despre acest dosar. Eu nu am mințit când am spus că am fost martor. (…)
Ce urmează? Intrarea mea în Guvernul României a avut de-a face cu faptul că am vrut să ajung. M-am întrebat premierul României ce vreau să fac cu restul vieții mele. Am zis că vreau să continui zona de business, să continui proiectele dezvoltate în ultimii ani. (…) I-am spus că vreau să am impact. Atâta timp cât pot să ajut. În acest moment, în acest climat, îmi este foarte clar că nu mai pot să ajut. Indiferent ce aș spune sau face, va continua procesul de denigrare, bazat pe niște fapte, dar dus la extrem. Ăsta este motivul pentru care, discutând cu premierul, i-am spus că voi face mai mult rău decât bine și e moment să fac un pas în lateral, în spate și să demisionez. Plecarea mea din Guvern nu înseamnă că reformele nu trebuie să meargă mai departe.
