Fostul președinte Ion Iliescu a murit la vârsta de 95 de ani, la Spitalul „Agrippa Ionescu” din Capitală, după ce organele i-au cedat, potrivit unor surse oficiale citate de MEDIAFAX. Iliescu era internat de aproape două luni, timp în care starea sa de sănătate s-a degradat semnificativ.
Ion Iliescu s-a născut la 3 martie 1930, în Oltenița, județul Călărași. A urmat cursurile Liceului „Spiru Haret” din București, pe care l-a absolvit în 1949, apoi a studiat mecanica fluidelor la Institutul Politehnic din București și la Institutul Energetic al Universității din Moscova. A fost implicat activ în mișcarea studențească, fiind secretar al „Asociației studenților români” în perioada petrecută la Moscova.
Cariera sa politică a început încă din tinerețe, ocupând funcții de conducere în structurile studențești și ulterior în Partidul Comunist Român (PCR). A fost președinte al Comitetului de organizare a Asociațiilor Studențești și al Consiliului, șef de secție la CC al PCR și prim-secretar al CC al UTC. Între 1967 și 1971, a fost ministru pentru problemele tineretului.
În 1971, Nicolae Ceaușescu l-a marginalizat, îndepărtându-l din funcțiile politice de vârf. A ocupat apoi posturi la nivel județean, printre care vicepreședinte al Consiliului Județean Timiș, președinte al Consiliului Județean Iași și Președinte al Consiliului Național al Apelor. În perioada 1984-1989, a fost director al Editurii Tehnice.
După căderea regimului comunist, Ion Iliescu a preluat conducerea statului român ca președinte al CFSN între 22 decembrie 1989 și 1992, apoi ca președinte ales între 1992–1996 și 2000–2004. Între 1996–2000 și 2004–2008 a fost senator din partea PSD, partid în care a deținut ulterior funcția de președinte de onoare.
